A murit jurnalista Rodica Mitu. Femeia s-a stins din viață la numai 32 de ani
Jurnalista Rodica Mitu s-a stins din viață noaptea trecută, la numai 32 de ani. Vestea că femeia, care era imobilizată în scaunul cu rotile din cauza unei boli crunte a murit, a fost una șocantă, mai ales pentru colegii ei, care au transmis un mesaj emoționant.
- Rodica Mitu a murit
- Femeia, care era de profesie jurnalist, s-a stins din viață la numai 32 de ani
Jurnalista Rodica Mitu s-a născut cu o boală care nu i-a permis niciodată să meargă. Toată viața, tânăra a fost imobilizată în scaunul cu rotile, însă acest lucru nu a făcut-o să își piardă bucuria de a trăi, sau de a avea o viață normală. „Sunt ambițioasă, incredibil de încăpățânată, curioasă, optimistă din cap până în picioare.”, se descria.
A murit jurnalista Rodica Mitu
Jurnalista Rodica Mitu s-a stins din viață noaptea trecută, la numai 32 de ani. Vestea că tânăra a murit a fost una șocantă, mai ales pentru colegii ei, care au transmis un mesaj emoționant.
„Era doar lumină în jurul ei. Nu avea nicio poză în care să nu zâmbească. Niciuna. Rodica Mitu nu a mers niciodată. S-a născut cu o boală care nu-i permitea să meargă. Dar alerga, cu mare bucurie, spre oricine avea o problemă. Nu există problemă să i-o spui și să nu te ajute cu un sfat. Scaunul cu rotile nu a făcut-o niciodată dependentă. „Independent” n-are grad de comparație, dar în cazul Rodicăi este permis”, au transmis colegii Rodicăi.
Care e povestea Rodicăi Mitu
Deși Rodica se născuse cu o problemă de sănătate care nu a lăsat-o niciodată să meargă, aceasta era o persoană optimistă și ambițioasă, care iubea viața.
„Pot spune că am avut parte până acum de clipe extraordinare, dar și dezastruoase, clipe în care m-am simțit pe deplin fericită, dar și clipe în care credeam că totul s-a terminat. Însă, momentele cu adevărat dificile sunt bine ascunse într-un sertăraș al memoriei mele, pe care voi încerca să îl deschid acum. La trei ani, părinții mei au observat că ceva nu este în regulă – mersul meu. La vârstă aceea trebuia să le dau deja dureri de cap, alergând dintr-un colț într-altul al casei, dar nu o făceam. Îngrijorați, m-au dus la medic. Îmi amintesc perfect (deși eram foarte mică) prima mea biopsie. Medici în halate de un albastru rece, o asistentă care încerca să mă liniștească și multe instrumente metalice ce mă speriau, pe măsuța de lângă mine. Totul s-a petrecut repede. Diagnosticul a venit ca un fulger ce a lăsat un semn pe viață. Nu puteam să merg.”, povestea Rodica.
În ciuda acestui lucru, Rodica povestea că părinții ei au făcut totul pentru ca lucrurile să decurgă normal. A fost la școală, la liceu, la două facultăți. Aceasta povestea că a găsit în interiorul ei forța de a merge mai departe și nu oricum – cu zâmbetul pe buze și a devenit „o luptătoare și o optimistă incurabilă”.
”Întâlnirea cu scaunul rulant? Dureroasă. Foarte dureroasă. Mi-a trebuit poate prea mult timp până să îl accept, să devin prietena lui. Am început să îl folosesc târziu, simțeam că dacă îl accept voi deveni ceea ce sunt de fapt- multe nopți m-am întors pe o parte și pe alta la gândul că mă vor vedea colegii, profesorii… pentru ei, era același lucru dacă eram cu căruțul sau nu, pentru mine era un chin. Azi suntem complici, a devenit „mășinuța” mea””, scria Rodica Mitu.