Comoara uriașă descoperită în România. Satul care a ascuns cel mai mare secret al lui Burebista / FOTO
O comoară uriașă a fost descoperită în România, mai exact într-un sat din împrejurimile Hunedoarei. Vestigiile datează din vremea regelui Burebista, fiind ascunse într-un ținut mai puțin cercetat de arheologi.
- Comoară neașteptată descoperită în România
- În ce zonă a fost găsită
Comoară din vremea lui Burebista, găsită într-un sat din Munții Hunedoarei. Zona era cunoscută drept Ținutul Pădurenilor și ascundea o comoară neprețuită, găsită cu greu pentru că cercetările arheologice în zonă au fost reduse.
Comoara uriașă, care datează din vremea lui Burebista, descoperită în România
Această comoară dacică descoperită în Ținutul Pădurenilor a stat ascunsă aproape două milenii la marginea satului Cerbăl, pe Dealul Dosului. Locul mai este numit și „Dosul Pârlit”, dar în realitate stătea pe o comoară uriașă, care a fost scaosă la suprafață de localnici în anul 1874, chiar în timpul lucrărilor la drumul Govâjdia – Dobra, care traversa mai multe sate din Munții Poiana Ruscă.
Comoara se afla într-un vas de bronz ascuns într-o oală de lut. Acolo au fost puse o fibulă de argint, două fibule cu scut rombic, un lanţ fragmentar de argint, două coliere, o spirală de braţ din argint cu capete stilizate în forma unui șarpe, alte trei brățări de aur și argint, şapte verigi spiralice, trei inele din bandă subțire și şase pandantivi (în formă de cui sau cal), dar și 491 monede romane din argint, emise între anii II - I î.Hr.
Arheologii au stabilit că tezaurul a fost îngropat în Ținutul Pădurenilor la mijlocul secolului I î. Hr., într-o perioadă în care teritoriul ar fi fost stăpânit de regele dac Burebista (82 î.Hr. - 44 î.Hr.).
„În adevăr însăşi comoara de monete romane şi podoabe de argint găsită la Cerbel şi datată înainte de moartea lui Iuliu Caesar şi deci pe vremea lui Burebista, fusese îngropată într-un vas de bronz a cărui toartă lipsea. Nu departe de Cerbel, la două ceasuri spre sud – vest de Huniedoara, s-a găsit numai toarta, foarte frumoasă, a unei oenochoe de bronz, în stilul bine cunoscut al vaselor campaniene”, spunea istoricul Vasile Pârvan, în volumul „Getica” (1926).