Satul din România cu drum și biserică din marmură, unic în lume, trăiește un miracol. Ce s-a întâmplat după ce oamenii l-au părăsit
Alun este un satul din România care a ajuns cunoscut pentru că a fost părăsit, deși este unic în lume datorită drumului și bisericii de marmură. Totuși, una dintre cele mai depopulate așezări din țara noastră pare să trăiască un miracol.
- Satul unic în lume a revenit la viață
- Ce se întâmplă în localitatea uitată de lume
Drumul și biserica de marmură fac din satul Alun, din Hunedoara, o localitate unică în lume, dar acesta era considerat părăsit până nu de mult. Se pare că oamenii au revenit în satul care era, aparent, uitat de lume.
Alun, satul din România cu drum și biserică din marmură, unic în lume, trăiește un miracol
Multe sate din Hunedoara intrau în planul de desființare ale comuniștilor, dacă erau cosiderate neviabile, dar Alun nu a fost unul dintre ele. Chiar dacă mulți locuitori migrau către Hunedoara, satul Alun rămânea un sat prosper din punct de vedere economic.
„Oamenii rămaşi în sat erau destul de înstăriţi. Casele sunt frumoase şi trainice, cu fundaţii de marmură adusă de la cariera Alun. Trei curse plecau de aici, zilnic, spre Hunedoara, cu oamenii care lucrau la combinatul siderurgic sau în minele de la Ghelari şi Teliuc, localităţi traversate de autobuzele care se îndreptau spre oraş. Alţi localnici munceau în cariera de marmură de la Alun şi, câţiva, la cea de piatră de la Crăciuneasa (Lelese)”, povestește Gheorghe Popa, unul dintre puţinii săteni din Alun, potrivit Adevărul.
Drumul de marmură din Alun, care se întinde pe mai mulți kilomeri, face din acesta un loc unic în lume. Coboară de la intrarea în sat, unde se află şi cariera de marmură, până la 5-6 kilometri, în valea Peştişelului, spre Govâjdia.
„Acest drum a fost construit în anii ´60 - ´70, pentru ca structura lui solidă să permită ca blocurile de marmură, de câte 5 – 10 tone, să poată fi coborâte în siguranţă pe panta dealului”, explica Mircea Popa, un alt localnic din Alun.
Cariera de marmură din sat a intrat în conservare de la începutul anilor ´90. Astfel, aşezarea a continuat să se depopuleze până când a ajuns la mai puţin de zece locuitori. Totuși, satul Alun prinde viață în timpul verii. Mulți proprietari își lasă casele pe timpul anotimpului rece, dar se întor când vremea e mai bună.
„Iarna, satul rămâne aproape pustiu. Mai stau aici cele două călugăriţe de la biserica de marmură şi poate ciobanii din zonă. Însă odată cu venirea primăverii, şi mai ales vara, satul se animă. Cei mai mulţi dintre oamenii din Alun locuiesc în Hunedoara, dar se întorc aici pentru a avea grijă de gospodării. Poate nu îi vedem în fiecare zi, dar satul nu e părăsit. Unii aşa au crezut, iar acest lucru ne-a adus şi unele necazuri. Acum, lumea se întoarce mai des, iar multe curţi şi case sunt bine îngrijite. Dacă drumurile din sat şi drumul de marmură ar fi mai bune, oamenii ar rămâne mai mult timp aici”, a mai povestit Mircea Popa.