Acces Direct. Liliana Petrișor, de la campioană la biliard, la om al străzii. Gara de Nord i-a fost casă doi ani, după care o minune a salvat-o: ”Am fost bătută și abuzată” / VIDEO
Unoeri viața bate filmul, iar acest lucru i s-a întâmplat și Lilianei Petrișor. O fată saracă ajunsă campioană la biliard, dar care, după ce a atins culmile succesului a ajuns să trăiască în Gara de Nord, printre oamenii străzii. Însă, o minune a salvat-o, iar acum femeia speră la o nouă competiție.
- Liliana Petrișor a trecut de la agonie la extaz și invers în doar câțiva ani de viață.
- Fosta campioană la biliard visează la o nouă competiție.
Liliana Petrișor, așa cum se autocaracterizează, spune că este un om muncitor, cu vise, multă ambiție, dar care a cunoscut și partea frumoasă a vieții, dar mai ales pe cea neagră.
Liliana Petrișor, totul despre viața ei de campioană vs. om al străzii
Plecată de acasă de la 15 ani pentru a duce o viață mai bună, Liliana a ajuns într-un club de biliard, iar de acolo totul s-a schimbat. Din pasiune, femeia a ajuns acum să aiba peste 40 de medalii, dar și să fie posesoarea titlului de Campioană Balcanică.
Doar că, deși totul pare a fi o poveste fericită, adevărul este altul. Pentru că ea numea ”acasă” clubul de biliard, odată cu vestea că acesta s-ar putea închide, tânăra de pe atunci a recurs la un gest dramatic.
Încercarea de suicid nu i-a fost ”salvare”, așa cum spera ea, ba din contră, din acel moment, toată viața sa a fost un calvar. Tatăl i-a murit, fratele a renegat-o, cariera s-a dus pe apa sâmbetei, iar casă i-a devenit Gara de Nord din București, acolo unde a trăit în doi ani cât alții într-o viață.
”Când căram marfă la un club, am văzut biliardul și am rămas acolo și cu timpul am văzut că am priză la mână și într-un an devenisem foarte bună. În 1998 am luat locul unu la carambola. După această competiție, am început cu biliardul, am luat multe cupe timp de zece ani. A fost o perioadă a vieții mele de extaz. Am 40 și ceva de medalii, în 2012 am fost Campioană Balcanică și după s-a întrerupt firul. M-am urcat pe casă, când am auzit că se închide clubul de biliard, și m-am aruncat, eram cu gândul la suicid, nu înțelegeam de ce nu am murit. Deciziile în viață vin odată cu consecințele. Am două regrete în viață: că mi-am abandonat școala pentru muncă și ziua când s-a închis clubul. La spital am conștientizat ce am făcut, am zis că m-am nenorocit pe viață. O decizie proastă, din suflet o regret. După aia m-am chinuit foarte mult, am rămas cu un handicap la picior. După două luni a murit tata, eu nu mi-am cunoscut nepoții niciodată. De la moartea lui tata, eu nu mai vorbesc cu fratele mai mare, a zis că eu pentru el sunt moartă, mă învinuiește pe mine de decesul tatălui, că el băuse ceva când era cu mine acasă. La casa de la părinți nu puteam să mă întorc, era părăsită, m-am îmbolnăvit și m-am dus la Gara de Nord, doi ani mi-a fost casă. Mi s-au întâmplat toate nenorocirile, am fost bătută, abuzată, râdea lumea de mine, am stat trei luni nespălată, m-am infectat cu HIV, m-au mușcat șobolanii. M-am tuns, arătam ca un bărbat și mă chema Luci, a funcționat ca să nu se mai ia lumea de mine”, a spus Liliana Petrișor la ”Acces Direct”.
Însă, după chinul trăit și nopțile friguroase dormite pe cartoane, după bătăile și abuzurile la care a fost supusă, o minune i-a readus Lilianei Petrișor zâmbetul pe chip și speranța în suflet.
Acum, fosta campioană spune că este pe picioarele ei, însă regretul cel mai mare, deși speră să nu fie așa, este că nu va mai putea niciodată să concureze la sportul ei preferat.
”Salvarea a fost un înger frumos, un coleg, mi-a făcut un reportaj și o organizație m-a pus pe picioare. M-am reapucat de biliard și vreau să particip din nou la competiții, dar e greu...”, a mai continuat fosta campioană.