Acces Direct. Liliana Petrișor, de la campioană la biliard, la om al străzii. Gara de Nord i-a fost casă doi ani, după care o minune a salvat-o: ”Am fost bătută și abuzată” / VIDEO
Publicat pe 29.10.2021 la 17:16 Actualizat pe 29.10.2021 la 17:46
Unoeri viața bate filmul, iar acest lucru i s-a întâmplat și Lilianei Petrișor. O fată saracă ajunsă campioană la biliard, dar care, după ce a atins culmile succesului a ajuns să trăiască în Gara de Nord, printre oamenii străzii. Însă, o minune a salvat-o, iar acum femeia speră la o nouă competiție.
Liliana Petrișor, de la campioană la biliard, la om al străzii.
Captura video
- Liliana Petrișor a trecut de la agonie la extaz și invers în doar câțiva ani de viață.
- Fosta campioană la biliard visează la o nouă competiție.
Liliana Petrișor, așa cum se autocaracterizează, spune că este un om muncitor, cu vise, multă ambiție, dar care a cunoscut și partea frumoasă a vieții, dar mai ales pe cea neagră.
Liliana Petrișor, totul despre viața ei de campioană vs. om al străzii
Plecată de acasă de la 15 ani pentru a duce o viață mai bună, Liliana a ajuns într-un club de biliard, iar de acolo totul s-a schimbat. Din pasiune, femeia a ajuns acum să aiba peste 40 de medalii, dar și să fie posesoarea titlului de Campioană Balcanică.
Articolul continuă după recomandări
Doar că, deși totul pare a fi o poveste fericită, adevărul este altul. Pentru că ea numea ”acasă” clubul de biliard, odată cu vestea că acesta s-ar putea închide, tânăra de pe atunci a recurs la un gest dramatic.
Încercarea de suicid nu i-a fost ”salvare”, așa cum spera ea, ba din contră, din acel moment, toată viața sa a fost un calvar. Tatăl i-a murit, fratele a renegat-o, cariera s-a dus pe apa sâmbetei, iar casă i-a devenit Gara de Nord din București, acolo unde a trăit în doi ani cât alții într-o viață.
Însă, după chinul trăit și nopțile friguroase dormite pe cartoane, după bătăile și abuzurile la care a fost supusă, o minune i-a readus Lilianei Petrișor zâmbetul pe chip și speranța în suflet.
Acum, fosta campioană spune că este pe picioarele ei, însă regretul cel mai mare, deși speră să nu fie așa, este că nu va mai putea niciodată să concureze la sportul ei preferat.
