Nadir, declarații emoționante despre pierderea mamei. Ce amintiri îl leagă de cea care i-a dat viață: „E o tristețe pe care o porți mereu cu tine...” / VIDEO
În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate pentru Antena Stars, Nadir a vorbit despre pierderea mamei sale, un moment pe care nu îl poate uita vreodată. Artistul a fost nevoit să trăiască cu absența mamei, iar sărbătorile erau speciale în familia sa, după cum povestește chiar Nadir.
- Nadir și-a pierdut mama în urmă cu mai mulți ani
- Artistul, mărturisiri emoționante despre cea care i-a dat viață
În exclusivitate pentru Antena Stars, Nadir a vorbit despre pierderea mamei, moment care l-a marcat profund. Bunica și sora sa au încercat să suplinească lipsa celei care i-a dat viață.
Artistul a mărturisit că, după atâția ani de la moartea mamei sale, a încercat să se depășească acest moment, spunând că mereu își aduce aminte de cea care i-a dat viață.
Nadir, dezvăluiri emoționante despre pierderea mamei
Artistul a rememorat momentele din familia sa, atunci când se pregăteau pentru sărbători. După moartea mamei, rolul a fost preluat de sora și bunica sa, care au încercat să îi ofere toată afecțiunea, astfel încât să nu simtă absența celei care i-a dat viață.
„Eu am avut o copilărie fericită. Tată meu ne-a crescut în familie pe toți. Era importantă chiar și duminică. Îi plăcea să facă mese în familie. Era o chestie importantă în familie. Sora mea venea cu ideea, eu și cu fratele meu executam. Sora mea făcea mereu mielul la cuptor, chiar și de Crăciun, friptura de vită, salata de boeuf, pe care aș mânca-o în fiecare zi.
Nadir și-a pierdut mama în copilărie, după ce femeia s-a luptat cu o boală nemiloasă. Artistul a mărturisit că a avut o relație specială cu cea care i-a dat viață și că s-a obișnuit cu tristețea provocată de moartea mamei sale, evenimentul nefericit având loc pe când artistul avea doar 12 ani.
„Ea mereu gătea cu sora mea și bunica. Țin minte că eu mereu mergeam la degustare și nu mă lăsau să mănânc din cozonac până nu crește. E greu și să spun că sunt mereu trist, dar te obișnuiești. E o tristețe pe care o porți mereu cu tine.