”Aveam două perechi de pantaloni, doar câteva schimburi”. Nea Mărin, despre începuturile carierei sale. S-a mutat la 15 ani în Capitală
Publicat pe 25.06.2022 la 10:21 Actualizat pe 25.06.2022 la 10:21
Marin Barbu, pe numele său real, sau Nea Mărin, așa cum astăzi îl cunoaște o Românie întreagă, se bucură astăzi de un succes răsunător atunci când vine vorba despre dans. Are o carieră impresionantă, însă pentru acest lucru a muncit din greu. A vorbit despre începuturile carierei sale, de când s-a mutat în București.
- Cum au fost începuturile carierei sale
- Ce s-a întâmplat când s-a mutat în Capitală
- Nea Mărin a locuit într-un cămin în liceu
Spre surprinderea tuturor, Nea Mărin avea numai 15 ani în momentul în care a devenit coregraf al Ansambului Faur din București. Nu a fost un drum ușor, iar celebrul dansator își amintește astăzi cu nostalgie de acele vremuri.
Nea Mărin, despre începuturile carierei sale
Marin Barbu s-a mutat de unul singur în București, la o vârstă destul de fragedă. A fost nevoit să se adapteze din mers la viața nouă pe care o începuse. Pentru a-l susține din punct de vedere financiar, părinții lui s-au ocupat cu grădinăritul.
Nea Mărin s-a adaptat destul de repede la viața de Capitală și și-a făcut prieteni atât la liceu, cât și la Ansamblul Tineretului. A îndrăgit foarte mult școala și nu a lipsit de la ore, deși nu se considera un elev eminent.
A mărturisit că principalul motiv pentru care nu avea nicio absență este că i-a plăcut foarte mult să socializeze și să îi învețe pe cei din jurul lui să danseze la fel de bine ca el.
Nea Mărin a locuit într-un cămin în liceu
Pe timpul liceului, Nea Mărin a locuit într-un cămin, loc despre care povestește că s-a simțit ”ca la armată”. Dis-de-dimineață, în primele 10 minute se făcea activitate fizică, în interior sau în curte, în funcție de vreme.
Celebrul dansator este de părere că în cămin s-a învățat cu ordinea și disciplina, care au devenit un stil de viață pentru el.
”A fost foarte greu, pentru că am venit singur în București, cu un geamantan. Aveam două perechi de pantaloni, doar câteva schimburi, iar eu am fost nevoit să mă adaptez din mers la viața mea din Capitală. În anul 1973 nu era ușor în sat. Pe vremea când am venit eu în București se terminase colectivizarea, iar părinții și bunicii nu știau ce să facă. Lucrau prin toată țara și aduceau bani acasă pentru a ne întreține și a putea merge la școală. Părinții mei s-au ocupat cu grădinăritul ca să îmi susțină educația. Aici, eu m-am adaptat repede și am avut șansa să cunosc oameni deosebiți la liceu, apoi la Ansamblul Tineretului. Mi-a plăcut tare mult să merg la școală, nu cred că am avut vreo absență. Chiar dacă nu am fost un elev eminent, îmi plăcea să socializez și să mă întâlnesc cu toți colegii. La vremea aceea, țin minte că îmi doream să îi învăț pe toți să danseze ca mine”, a povestit Nea Mărin, pentru Viva.ro.
De atunci, Nea Mărin nu și-a mai ieșit din ritm. Se trezește în fiecare zi la ora șase dimineața și face gimnastică.