"Am fost trataţi ca nişte gunoaie! Işi băteau joc de noi zilnic, eram rupţi cu bătaia, plini de râie şi păduchi!". Amintiri tragice din copilăria Elenei Hueanu!
Publicat pe 20.06.2013 la 00:24 Actualizat pe 23.06.2013 la 19:14
Cu lacrimi în ochi, manechinul işi aduce aminte de cumplitele momente prin care a trecut în copilărie. Elena a vorbit despre relaţia cu tatăl ei şi despre viaţa la orfelinat.
Cu lacrimi în ochi, manechinul işi aduce aminte de cumplitele momente prin care a trecut în copilărie. Elena a vorbit despre relaţia cu tatăl ei şi despre viaţa la orfelinat.
Tânăra povesteşte cum după ce tatăl ei o bătea crunt atât pe ea cât şi pe mama ei, acesta le alunga de acasă. Manechinul şi-a amintit cu amărăciune despre cei şapte ani petrecuţi în orfelinat alături de cei trei fraţi ai săi.
"Până acum nu am vrut să vorbesc despre asta. Am stat şapte ani într-un centru în care se aflau peste 200 de copii. Aveam şapte ani când am ajuns acolo. Tata era închis, iar mama avea cancer. A ascuns că este bolnavă ca să nu ne piardă, dar a leşinat la serviciu şi a fost dusă la spital. Atunci a venit poliţia şi ne-a luat de acasă. Sora mea mai mare a reuşit să fugă. Ea a fost singura care nu a fost dusă la orfelinat", a spus Elena la Kanal D.
"Ne-au tuns la zero, ne-au făcut duş cu apă rece şi ne-au dat nişte haine vechi să le purtăm", şi-a reamintit Elena Hueanu. "Nu mă deranjau dacă mă băteau pe mine, dar nu suportam să văd că îl lovesc pe fratele meu, Dani. Eram trataţi ca nişte gunoaie. Sunt curioasă dacă una dintre îngrijitoarele de acolo mai traieşte. Aş vrea să o întreb dacă putea să doarmă noaptea", a spus ea printre suspine.
"Au bătut un bebeluş până când a murit. L-au îngropat în spatele curţii. Noi nu aveam voie să spunem nimic. Ne băteau rău", a mai spus blonda.
"La un moment dat, eram atât de batută încât îmi rămăseseră amprentele doamnei Toma pe faţă. Profitau de faptul că noi nu aveam pe nimeni. Eram batuţi ca să nu îndrăznim să deschidem gura. Au fost şi abuzuri sexuale. Ce-am trăit acolo nu o să pot să uit. Eram plini de păduchi şi de râie", şi-a adus ea aminte.
Din cauza faptului că fratele ei mai mic nu apuca niciodată să mănânce, Elena Hueanu rămânea nemâncată zile întregi, pentru a-i duce hrana fratelui ei.
"Dani nu apuca niciodată să mănânce. Eu luam mâncarea, o ascundeam şi i-o duceam lui" povesteşte ea.
Dupa ani de chin, s-a întâmplat o minune! Mama ei s-a vindecat de cancer.
"În ziua în care mama mea s-a operat, m-am rugat şi i-am cerut lui Dumnezeu să o ajute, dacă există. În ziua aia s-a întâmplat o minune şi mi-am dat seama că Dumnezeu chiar există", a spus fostul manechin.
Ajunsă la capătul puterilor, Elena a încercat să se sinucidă.
"Nu mai vedeam nicio lumină, nicio scăpare. Am luat un tub de pastile. Îngrijitoarele credeau că mă prefac. Eram vânătă pe mâini şi pe picioare de cât m-au pişcat ca să mă trezesc. Toată lumea s-a mirat că am trăit până când am ajuns la spital", a rememorat Elena.
După ce Elena împreună cu fratele ei au părăsit orfelinatul, aceştia au fost duşi la o familie. Cei doi fraţi au fugit, din cauza că fratele ei mai mic era bătut. După ce au ajuns în Timişoara, cei doi s-au întâlnit întâmplător cu mama lor în tramvai.