Astăzi e mare sărbătoare! Creştinii cinstesc doi sfinţi

Sfinții Cuvioșii Ioan Casian și Gherman din Dobrogea sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 29 februarie.

Sfântul Ioan Casian, ascet, teolog, organizator de mănăstiri, dascăl și apărător al credinței creștine, s-a născut în jurul anului 360 în Dacia Pontică (Scythia Minor — Dobrogea de astăzi). Având o educație creștinească aleasă, deprins de mic cu citirea Sfintelor Scripturi și cu practicarea unei înalte trăiri duhovnicești și avându-i ca model pe călugări sciți din nordul Dobrogei, Casian se călugărește într-una din mănăstirile din jurul Tomisului.

Dorind să se închine la Sfintele Locuri și mai ales la Mormântul lui Hristos, pleacă în anul 380 la Ierusalim împreună cu sora sa și cu prietenul său Gherman, care de altfel îl va însoți în toate călătoriile sale.După un timp de ședere aici, Sfântul Ioan Casian a vizitat mănăstirile din Egipt, patria monahismului creștin. Aici a primit învățături de la pustnicii și călugării egipteni, desăvârșindu-se în sfințenie, în rugăciune și smerenie. Tot acolo a început Sfântul Ioan Casian să scrie lucrarea "Convorbiri cu Părinții".Din cauza unor tulburări petrecute în mănăstirile de pe Valea Nilului, s-a dus la Constantinopol, unde a fost hirotonit diacon de către Sfântul Ioan Gură de Aur, devenind și ucenic al său.

Surghiunirea din scaunul patriarhal a Sfântului Ioan Gură de Aur l-a silit însă să plece la Roma, pentru a lua apărarea părintelui său spiritual în fața papei Inocențiu I. Negăsind însă aici niciun ajutor, s-a stabilit definitiv în sudul Galiei, la Marsilia, unde a întemeiat două mănăstiri, fiind primul organizator al monahismului din Apus, după regulile vieții monahale aduse din Răsărit.

La mănăstirea din Marsilia a fost hirotonit preot și, după ani de nevoințe, s-a mutat din această viață la cele veșnice, în anul 435.Sfântul Ioan Casian este autorul mai multor scrieri, în care se dovedește a fi deopotrivă un mare apărător al credinței creștine, combătând ereziile vremurilor sale în lucrarea "Despre Întruparea Domnului", un bun organizator al vieții monahale, cât și un mare părinte duhovnicesc.

În volumul "Convorbiri cu Părinții", Sfântul Casian descrie cele opt mari patimi care stăpânesc sufletul omului și cu care creștinii trebuie să lupte: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea nemăsurată de bani și de avuții, mânia, lenevia trupească și sufletească, pizmuirea, slava deșartă și mândria.Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților, fiind prăznuit la 29 februarie în anii bisecți, iar în ceilalți ani pe 28 februarie. Tot în această zi mai este pomenit și Cuviosul Gherman, primul părinte duhovnicesc și cel dintâi dascăl al Sfântului Casian.

Prima sâmbătă din Postul Mare, Sâmbăta Sfântului Teodor, are o dublă semnificație: începutul pomenirilor celor adormiți și comemorarea Sfântului Teodor Tiron, de numele căruia se leagă introducerea binecuvântării colivei în tradiția liturgică a Bisericii și, mai târziu, în slujba Panihidei (slujba înmormântării).

Sinaxarul din Triod pentru această zi amintește de minunea colivelor, care s-a petrecut în timpul împăratului Iulian Apostatul. Acesta a poruncit să fie stropite cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute în piața cetății imperiale, pentru a întina astfel prima săptămână din Postul Mare al creștinilor.

Sfântul Mucenic Teodor s-a arătat în vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie (360-369), descoperindu-i ce se făcuse și sfătuindu-l să fiarbă boabe de grâu (în greacă "kolva", de unde și "colivă") și să le împartă locuitorilor Constantinopolului, pentru ca aceștia să nu fie nevoiți să cumpere alimente de la piață.

Arhiepiscopul a stabilit ca în fiecare an, la încheierea primei săptămâni a Postului Mare, să se serbeze un praznic în memoria acestei minuni și a Sfântului Teodor. Din acest motiv, în Tradiția Bisericii, această sâmbătă a mai fost numită Sâmbăta Sfântului Teodor sau Sâmbăta colivelor.

A.B.

Foto:basilica.ro