Canibalismul, la cele mai înalte cote, în România! Declaraţia şocantă a unuia dintre canibali: "Îmi plăcea să le mănânc sânii"

Deşi canibalismul ar fi fost dispărut de milenii, acum 100 de ani s-a întâmplat ceva cutremurător.

Conform Adevărul, poveştile de groază ale criminalilor canibali Ursachi, Elefteriadis şi Râmaru au zdruncinat serios România în ultimii 50 de ani.
Potrivit cărţilor de istorie scrise, pe teritoriul românesc nu mai există canibali de câteva milenii, dar dacă se înlătură voalul de "politici corecte" ce guvernează istoricii, asta este doar o pură teorie.

Dosarele penale şi documentele secrete declasificate au scos la lumină faptul că pe teritoriul României canibalismul nu a pierit niciodată. Acesta a fost ascuns în labirintul minţii, de unde a ieşit din când în când la iveală.

Elefteriadis, profesorul care şi-a devorat o colegă de serviciu
Anesti Elefteriadis a fost un inginer din Galaţi care preda ca profesor suplinitor la Şcoala Generală nr. 2 (acum "Constantin Gh. Marinescu"). În 1922 în ianuarie, profesorul ce avea pe atunci 26 de ani a reuşit să-şi ucidă o colegă, tranşând-o şi măncând o parte din carnea sa. El a fost prins la circa două săptămâni de la comiterea crimei. Profesorul a cunoscut cu seninătate fapta, invocând că ar fi trăit un moment de nebunie în care o voce l-a chemat să-şi ucidă colega. Victima ar fi fost ucisă prin strangulare, după care a urmat ritualul canibal. Apoi, criminalul a îndesat o parte din cadavru în frigider, iar restul pentru care nu ar mai fi avut loc, l-ar fi împachetat şi l-a plasat în mai multe containere din oraş. Această acţiune a fost cea care a dus la depistarea crimei.

Acesta şi-a invitat acasă colega la o cafea, după care au urmat scenele de groază. Acesta a afirmat şi faptul că îi plăcea să-i mănânce sânii.

„Am desfăcut trupul în bucăţi, folosindu-mă de un cuţit şi de un satâr. Apoi am pus în frigider o parte, iar restul am depozitat în mai multe pungi din plastic. Pentru că începuse să miroase urât, m-am gândit să scap de cadavru”, a declarat Anesti Elefteriadis în faţa judecătorilor.

Chiar dacă legendele au un oarecare parfum de credibilitate, ele pică la testul istoriei, căci în anii 20, când se spune că se întâmpla totul, nu au fost raportate dispariţii mai numeroase decât de obicei. „Eu aş spune că mai degrabă sunt născociri moderne, iscate din teribilismul unor povestitori. Ori, dacă vin mai din trecut, avem de-a face cu clasice tentative de a distruge concurenţa din domeniul cârciumăriei. Dacă ar fi fost ceva real, cu siguranţă că presa acelor ani ar fi făcut vâlvă, ori nu avem nimic consemnat în acest sens”, spune profesorul de istorie Adrian Toma.