Cât îi costă pe părinți să-și trimită copiii la o școală privată în România. Taxele ajung la aproape 25.000 de euro pe an
De Oana Vacarusi.
Publicat pe 20.08.2026 la 09:51
Actualizat pe 20.08.2026 la 09:51
Școala de stat este gratuită, dar pentru tot mai multe familii din România programul copilului nu se termină odată cu ultima oră de curs. After-school-ul, masa, activitățile suplimentare și, în unele cazuri, lipsa locurilor în unitățile dorite îi fac pe părinți să caute alternative. Iar una dintre ele este învățământul privat. Alegerea vine însă cu un preț pe măsură.
Cât îi costă pe părinți să-și trimită copiii la o școală privată în România
Profimediaimages.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google- Școala privată, un lux în România
- Taxele ajung la aproape 25.000 de euro pe an
În București există școli la care taxele anuale depășesc 20.000 de euro, iar la unele instituții internaționale se apropie deja de 25.000 de euro pentru un singur copil. Dincolo de bani, părinții nu mai caută în privat doar condiții deosebite sau o programă internațională, ci o soluție pentru lucruri pe care spun că nu le găsesc în sistemul public.
Aproape 25.000 de euro pentru un an de școală
Diferențele dintre taxele practicate de școlile private sunt foarte mari și depind de instituție, vârsta copilului, program și serviciile incluse. La cea mai scumpă şcoală privată din Bucureşti, de exemplu, pentru anul școlar 2026-2027, taxa anuală este de 21.294 de euro pentru Nursery - Year 6 și ajunge la 24.683 de euro pentru Year 7 - Year 13. La acestea se pot adăuga costuri care nu sunt incluse în taxa de școlarizare.
Articolul continuă după recomandări
Instituția precizează că anumite activități extrașcolare, excursii, transportul sau unele examene se achită separat. O altă şcoală, tot privată, şi tot din Bucureşti, anunță taxe importante pentru anul școlar care urmează. Pentru clasele primare, taxa anuală este de 18.150 de euro, crește la 20.670 de euro pentru Years 7-9 și ajunge la 22.350 de euro pentru Years 10-13. În acest caz, școala precizează că transportul, masa, uniforma, anumite activități after-school și excursiile rezidențiale sunt facturate separat.
De ce aleg părinții să plătească asemenea sume
Nu toate familiile care aleg sistemul privat o fac pentru o programă internațională sau pentru facilități spectaculoase. Programul copilului a devenit o problemă concretă pentru părinții care lucrează opt ore pe zi și nu au bunici sau alte persoane care să-i ajute.
Daniela Coteț, președinta Centrului pentru Politici Educaționale, explică pentru www.Ziare.com că, în învățământul primar, activitățile educaționale finanțate de stat înseamnă, în mod obișnuit, câteva ore pe zi. Pentru restul programului, familiile trebuie să găsească singure o soluție: „Din păcate, statul finanțează doar activitățile educaționale, care în învățământul primar înseamnă trei sau patru ore pe zi. Dacă vrei after school, trebuie să plătești. Dacă nu au bunicii lângă ei care să îi ajute, este aproape imposibil pentru majoritatea părinților să plece de la job după patru ore sau să-și ia un part-time din care, evident, nu se pot întreține”.
În aceste condiții, diferența dintre „gratuit” și „cu taxă” nu mai este întotdeauna atât de simplă pentru o familie. Chiar dacă un copil merge la o școală publică, părinții pot ajunge să plătească separat pentru after-school, masă și diferite activități.
Clasele aglomerate, o altă nemulțumire
O altă problemă indicată de părinți este numărul copiilor din clase și grupe. În cazul grădinițelor, Daniela Coteț atrage atenția că o singură educatoare poate avea în grijă un număr mare de copii. La privat, grupele mai mici sunt unul dintre argumentele folosite de părinți atunci când aleg să suporte costul lunar sau anual. Problema nu se oprește însă la grădiniță: „Dacă vorbim de școli, acolo nu sunt doar motive financiare, ci și o lipsă de încredere în sistemul de stat, care fie este supraaglomerat, fie nu livrează la calitatea așteptată de părinți. Atunci părinții se îndreaptă spre școlile private, considerând că acolo este o calitate mai bună”, explică Daniela Coteț pentru www.Ziare.com. Asta nu înseamnă, desigur, că o școală privată este automat mai bună decât una publică. Calitatea diferă de la o instituție la alta, iar în România există și școli publice foarte căutate, pentru care concurența la înscriere este considerabilă.
România, pe ultimul loc în UE la ponderea cheltuielilor publice pentru educație
Nemulțumirile părinților apar într-un context în care România continuă să aloce educației o pondere redusă din produsul intern brut în comparație cu celelalte state ale Uniunii Europene. Cele mai recente date publicate de Eurostat arată că, în 2023, cheltuielile publice pentru educație reprezentau 3% din PIB în România. A fost cea mai mică pondere din Uniunea Europeană. La polul opus s-a aflat Suedia, unde cheltuielile publice pentru educație au reprezentat 6,8% din PIB. Media europeană a fost considerabil mai mare decât cea înregistrată în România.
Școala privată nu mai este doar pentru familiile foarte bogate
Mult timp, învățământul privat a fost asociat în România cu familiile cu venituri foarte mari. Profilul părinților interesați de această variantă începe însă să fie mai divers. Unele familii fac un efort financiar considerabil tocmai pentru că pun în balanță costul unei școli private cu toate cheltuielile suplimentare pe care le-ar avea dacă ar alege o unitate publică. Există însă diferențe uriașe între o școală privată românească și o instituție internațională. Taxele de peste 20.000 de euro nu reprezintă prețul standard al învățământului privat din România. Sunt întâlnite în special în segmentul școlilor internaționale, unde programa, limba de predare și serviciile oferite sunt diferite.
Ce se întâmplă în București
Fenomenul este mult mai vizibil în Capitală, unde oferta de școli private și internaționale este mai mare. Potrivit datelor citate de www.Ziare.com, în 2025 aproape 14% dintre școlarii din București erau înscriși într-o unitate privată de învățământ. Oferta este extrem de variată. Unele familii caută o școală cu program până după-amiază, altele vor clase cu mai puțini copii, predare intensivă a limbilor străine sau un curriculum internațional. În paralel, sistemul public rămâne alegerea majorității covârșitoare a familiilor din România.
