Încă îl aşteaptă... Căţelul lui Adrian Iovan nu se mai desprinde de poarta casei! E imaginea vie a suferinţei
Publicat pe 21.01.2014 la 15:25 Actualizat pe 21.01.2014 la 18:56
În ciuda frigului şi a ploii mărunte care îl pătrunde până la oase, Max, căţelul lui Adrian Iovan nu se lasă dus de la poarta casei pilotului şi, consecvent, priveşte în zare sperând să îşi mai vadă stăpânul.
Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleÎn ciuda frigului şi a ploii mărunte care îl pătrunde până la oase, Max, căţelul lui Adrian Iovan nu se lasă dus de la poarta casei pilotului şi, consecvent, priveşte în zare sperând să îşi mai vadă stăpânul.
Cu o privire tristă, specifică unui câine devotat care simte că s-a întâmplat ceva stăpânului său, Max este lipit de poarta şi gardul casei lui Adrian Iovan. Înfrigurat şi ud până la piele, căţeluşul de vreo trei luni, un labrador, „băieţelul” care făcea să râdă pe toată lumea cu năzbâtiile pe care le provoca prin curtea casei, e de nerecunoscut: nu mai dă din codiţă, nu sare, nu mai vrea să fie mângâiat, nu se mai joacă, nu vrea nici măcar să mănânce...
În schimb, din când în când, tremurând, scoate câte un scheunat care rupe sufletul celor care îl văd, semn că îşi plânge stăpânul care nu îl va mai mângâia niciodată şi care nu îl va mai alinta strigând prin curte după el: „Stai cuminte, băiatule...”. Şi, cu lacrimi în ochi, se uită la lumânări, vrea să le miroasă, parcă să se convingă că sunt puse pentru altcineva, şi speră... Speră că i se va întoarce stăpânul...
Articolul continuă după recomandări
