Istoria nașterii lui Iisus Hristos! Ce semnifică sărbătoarea Crăciunului

Crăciunul este o sărbatoare creștină pe care o celebrăm în data de 25 decembrie în fiecare an. Aceasta face parte din cele 12 sărbători domnești ale Bisericilor bizantine.

Fecioara Maria a aflat că urma să-L nască pe fiul lui Dumnezeu, chiar dacă nu cunoscuse niciodată apropierea trupească de logodnicul său, Iosif. Când a venit momentul cel mare, Fecioara Maria a căutat un loc în care să-L aducă pe lume pe Iisus, dar nu a găsit nicio casă de om, ci doar o iesle. L-a născut acolo, în paie, și L-a înfășat cu scutece albe, curate şi subţiri, ce erau pregătite mai înainte şi aduse cu sine din Nazaret şi s-a închinat Lui ca lui Dumnezeu, potrivit doxologia.ro.

Iisus era culcat în iesle era înconjurat de cetele îngereşti. Lângă iesle erau legaţi un bou şi un asin ca să se împlinească Scriptura. Boul acela şi asinul erau aduşi de Iosif din Nazaret. Asinul se adusese pentru Fecioară cea îngreuiată ca s-o ducă deasupra sa pe cale, iar pe bou îl adusese Iosif, ca să-l vândă şi să plătească datornicul bir împărătesc, şi ca să cumpere cele de trebuinţă. Acele dobitoace necuvântătoare stând lângă iesle, cu aburul lor încălzeau pe Prunc în frigul iernii şi aşa slujeau Stăpânului şi Făcătorului. Apoi Iosif s-a închinat Celui născut.

Minune de Crăciun! Cum a scăpat o purceluşă de tăiere?

Aproape de peștera în care S-a născut Hristos se spune că era un turn care se numea Ader, slujind de locuinţă păstorilor. Acolo în acea noapte se aflau trei păstori care nu dormeau, ci îşi supravegheau turma lor. Un înger, binevestitorul Gavriil, li s-a arătat și le-a poruncit să lase frica şi să nu se teamă şi le-a vestit bucuria ce venise la toată lumea prin naşterea Mântuitorului. Apoi le-a spus şi semnul bunei sale vestiri: ”Veţi afla un Prunc înfăşat culcat în iesle”.

Păstorii s-au dus până la Betleem ca să vadă dacă e adevărat. Acolo i-au găsit pe Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, pe Sfântul Iosif, logodnicul ei, precum şi Pruncul înfăşat şi pus în iesle. Crezând fără îndoială că Acela este Hristos Domnul, s-au închinat Lui şi au spus toate cele ce au auzit şi ceea ce li s-a spus de înger, despre Pruncul Acela. Atunci toţi cei ce auzeau, adică Iosif, Salomeea şi cei ce veniseră în acea vreme acolo, se mirau de cele grăite de păstori. Şi s-au întors păstorii, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu.

Iisus a venit pe pământ, deoarece se spune că omul nu se mai putea ridica singur din păcat. ”Dumnezeu vine și îndumnezeiește și o dăruiește tuturor celor care doresc să se împărtășească de slavă Sa dumnezeiască. Din iubire face această lucrare și iubirii Lui suntem datori să răspundem cu iubirea noastră. Iată cât de minunat răspund Sfinții Părinți acestei iubiri a lui Dumnezeu pentru noi: << S-a făcut Fiul lui Dumnezeu Om pentru ține, fă-te și tu Dumnezeu pentru El!>> (Sf. Varsanufie și Ioan)”.

Evoluţia Crăciunului

La începutul Evului Mediu, Crăciunul nu era la fel de cunoscut ca Sărbătoarea Epifaniei, care în Biserica vestică se concentra pe vizita magilor. Popularitatea sărbătorii a crescut în timpul împăratului Charlemagne, care a fost uns conducător în ziua de Crăciun, în anul 800. Regele Edmund Martirul a devenit monarh de Crăciun, în 855, la fel ca şi regele William I al Angliei (1066). Până la mijlocul Evului Mediu, Crăciunul a devenit popular şi toată lumea îl sărbătorea.