O femeie de serviciu din România a bătut politiștii, judecătorii și procurorii la CEDO. Ce umilință a trăit femeia și de ce nimeni nu i-a dat dreptate

Victima nu a renunțat, așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a dat dreptate. Nu doar atât, cazul femeii a dus la o premieră în jurisprudența CEDO.

„Este prima decizie CEDO care spune că hărțuirea sexuală este o atingere la adresa vieții private”, spune Iulia Motoc, judecătoare CEDO care a făcut parte din completul de judecată, potrivit sursei citate.

Vom face referire a femeia de serviciu în cauză cu aliasul C.. Femeia, o angajată la o firmă de salubritate din Timișoara, a vorbit despre anii de umilință pe care i-a trăit din cauza lui C.P., bărbatul pe care l-a reclamat pentru hărțuire sexuală, șef de gară la Timișoara Est.

Prin ce umilințe a trecut femeia

C. lucra din 2014 la Gara Est Timișoara, iar în toamna anului 2017, femeia de 47 de ani a depus o plângere penală pentru hărțuire sexuală. În această plângere, românca a reclamat următoarele:

- șeful de gară, C.P., i-a cerut de mai multe ori să facă sex cu el.
- pentru că l-a refuzat în mod constant, a început să ia o serie de măsuri care să îi creeze disconfort, terorizând-o.
- încerca să o dezbrace când o găsea singură sau într-un loc mai izolat. Îi spunea să stea locului, că o să îi facă „ceva frumos”.
- a devenit tot mai insistent și agresiv.
- C. a încercat să îl evite pe C.P., însă acesta o urmărea când rămânea singură.
- refuza să îi dea produsele de curățenie, astfel încât ea să nu își mai poată face treaba.
- o amenința că „îi va da un șut în fund” și îi spunea că el e șeful, iar ea e o simplă femeie de serviciu.

„Mă lua să mă dezbrace, îmi sucea mâna la spate, să stau cuminte. Îi spuneam să-și vadă de familie, că are doi copii, el zicea să nu mă bag în familia lui. (...)

Am spus că «NU», de ce nu m-a lăsat în pace? Chiar dacă eu sunt femeie de serviciu și el este șef, în primul rând suntem oameni. Făceam curat repede în biroul lui și fugeam, îmi era silă de el.”, povestește femeia.

Angajat s-a plâns de modul în care au acționat autoritățile din România, care a privat-o de o soluționare corectă a plângerilor sale și a produs consecințe negative pentru viața ei privată, relația cu colegii de muncă și sănătatea ei în general.

În cele din urmă, după ce cazul ei a fost clasat în România, femeia a lua legătura cu Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului din România (OADOR), cu ajutorul unei rude. Organizația i-a pus la dispoziție un avocat, Bianca Ioana Radu, pentru plata căruia victima s-a împrumutat la bancă.

Ce presupune decizia CEDO

Judecătorii CEDO au dat un verdict săptămâna aceasta, pe 30 august, la mai puțin de doi ani de la plângerea inițială făcută la Curtea Europeană. Au decis, în unanimitate, că felul în care a fost investigat cazul a avut vicii atât de semnificative, încât echivalează cu o încălcare a obligațiilor statelor în temeiul articolului 8 din Convenție.

O astfel de decizie arată că declarațiile lui C. nu au fost tratate ca probe pertinente de către procurori și că aceștia nu au ținut cont de context. Autoritățile din România au concluzionat că C. nu s-a simțit umilită sau intimidată, deși nu au cerut nicio expertiză psihologică a acesteia.

Decizia CEDO nu este încă definitivă, dar rămâne definitivă după trei luni sau dacă nu se apelează la Marea Cameră.

„Dar când deciziile sunt unanime, este aproape imposibil ca această să fie schimbată de Marea Cameră”, a precizat judecătoarea de la CEDO.

Citește și: Mesajele de pe rețelele de dating pot fi folosite ca probe de divorț, în instanță. Decizia CEDO