(P) Palpitații, amețeală și senzația că nu mai ai aer. Semnele anxietății pe care mulți le confundă cu o boală gravă

Atunci când creierul percepe un pericol, organismul activează mecanismul de apărare cunoscut drept reacția de tip „luptă sau fugi”.

Ritmul cardiac crește, respirația devine mai rapidă, mușchii se încordează, iar atenția se concentrează asupra pericolului. Acest răspuns este util într-o situație amenințătoare.

În cazul anxietății, reacția poate apărea însă și atunci când nu există un pericol fizic imediat. Corpul se comportă ca și cum ar trebui să se apere, iar persoana simte efectele acestei activări.

Cu cât simptomele sunt interpretate drept semnul unei boli grave, cu atât frica poate deveni mai intensă.

Palpitațiile cresc teama, teama accelerează respirația, iar respirația rapidă poate accentua amețeala și furnicăturile. Se formează astfel un cerc greu de întrerupt fără înțelegerea mecanismului.

Palpitațiile care apar fără avertisment

Palpitațiile sunt descrise diferit de la o persoană la alta. Unele persoane simt că inima bate foarte repede. Altele au senzația unor bătăi puternice, neregulate sau a unei „pauze” în ritmul cardiac.
 înaintea unei întâlniri sau a unui eveniment important;
 într-un spațiu aglomerat;
 în mijloacele de transport;
 seara, înainte de culcare;
 aparent fără un motiv evident;
 după consumul excesiv de cafea sau băuturi energizante;
 în timpul unui atac de panică.

Teama apare adesea tocmai pentru că simptomul este asociat imediat cu inima. Totuși, palpitațiile pot avea și alte cauze, inclusiv tulburări de ritm, probleme ale tiroidei, anemie, consum de stimulente sau anumite medicamente.

De aceea, manifestările noi, persistente ori neobișnuite nu trebuie atribuite automat anxietății.

Senzația că aerul nu ajunge

Lipsa de aer asociată anxietății nu înseamnă întotdeauna că organismul nu primește suficient oxigen. Uneori, persoana respiră prea rapid și superficial, încearcă să tragă repetat aer în piept și simte că nu poate obține o respirație satisfăcătoare.
 presiune sau tensiune în piept;
 senzație de nod în gât;
 nevoia de a ofta repetat;
 impresia că respirația trebuie controlată conștient;
 furnicături în mâini sau în jurul gurii;
 amețeală;
 senzație de slăbiciune.

Cu cât persoana încearcă mai insistent să își verifice respirația, cu atât aceasta poate deveni mai dificilă și mai inconfortabilă.

Dificultatea severă de respirație, imposibilitatea de a vorbi normal, presiunea puternică în piept, confuzia sau modificarea culorii buzelor și pielii necesită însă ajutor medical imediat.

De ce apare amețeala

Amețeala din timpul unui episod anxios este descrisă adesea ca o senzație de plutire, instabilitate sau teamă că persoana va leșina.

Respirația accelerată poate modifica echilibrul dintre oxigen și dioxid de carbon și poate contribui la apariția amețelii, furnicăturilor și senzației de irealitate.

În același timp, persoana își urmărește corpul cu o atenție crescută. O schimbare minoră, care în mod obișnuit ar trece neobservată, poate fi percepută ca dovada că urmează să se întâmple ceva grav.

Amețeala poate avea însă numeroase alte cauze, de la afecțiuni ale urechii interne până la probleme neurologice, cardiovasculare, metabolice sau efecte ale tratamentelor. Un episod nou ori diferit de cele anterioare trebuie evaluat medical.

Un ghid despre simptomele fizice ale anxietății poate ajuta la înțelegerea legăturii dintre palpitații, amețeală, nodul în gât și lipsa de aer, fără să înlocuiască evaluarea medicală.

Ce este atacul de panică

Atacul de panică este un episod brusc de frică intensă, însoțit de simptome fizice și de senzația că persoana pierde controlul.

Poate apărea în timpul unei perioade stresante, dar și într-un moment aparent liniștit. Unele persoane se trezesc noaptea cu inima accelerată, transpirații și senzația că nu pot respira.

Manifestările pot include:
 palpitații;
 durere sau presiune în piept;
 dificultăți de respirație;
 amețeală;
 tremur;
 transpirații;
 greață;
 furnicături;
 frisoane sau valuri de căldură;
 frica de moarte;
 senzația că persoana pierde controlul;
 impresia că mediul din jur nu mai este real.

Atacurile de panică ating de regulă intensitatea maximă rapid și se reduc treptat. Episoadele pot dura câteva minute, iar uneori se pot prelungi. Problema nu este doar episodul în sine.

După primul atac, poate apărea frica permanentă că se va repeta. Persoana începe să evite locuri, călătorii, magazine, săli de evenimente sau situații în care consideră că nu ar putea primi ajutor.

Mai multe informații despre simptome, evaluare și opțiunile de tratament sunt disponibile în ghidul despre atacurile de panică.

Atac de panică sau problemă cardiacă?

Unele manifestări se suprapun. Atât atacul de panică, cât și problemele cardiace pot provoca durere în piept, lipsă de aer, transpirații, greață, amețeală și o stare intensă de teamă.

Din acest motiv, o persoană nu trebuie să își stabilească singură diagnosticul doar pentru că a mai avut anxietate.
Evaluarea urgentă este necesară mai ales când:
 durerea în piept este nouă sau intensă;
 apare la efort;
 se extinde spre braț, spate, gât sau mandibulă;
 este însoțită de dificultate severă de respirație;
 apare pierderea stării de conștiență;
 persoana are factori de risc cardiovascular;
 simptomele sunt diferite de episoadele anterioare;
 există îndoieli privind cauza.

După excluderea unei urgențe și repetarea unor episoade cu un tipar asemănător, evaluarea psihiatrică poate clarifica dacă este vorba despre atacuri de panică sau despre o tulburare de anxietate.

Când anxietatea începe să controleze viața

O perioadă de stres nu înseamnă automat existența unei tulburări. Anxietatea devine o problemă medicală atunci când persistă, se repetă și începe să influențeze funcționarea zilnică.

Semnele pot include:
 teama permanentă că simptomele vor reapărea;
 verificarea repetată a pulsului sau tensiunii;
 căutarea compulsivă a simptomelor pe internet;
 prezentări repetate la urgență, fără o explicație medicală care să justifice episoadele;
 evitarea transportului, a spațiilor aglomerate sau a deplasărilor;
 dificultăți de somn;
 scăderea randamentului profesional;
 consumul de alcool ori calmante pentru a face față;
 izolarea față de familie și prieteni;
 imposibilitatea de a desfășura activități obișnuite.

Așteptarea ca problema să dispară singură poate duce la extinderea comportamentelor de evitare. Persoana renunță treptat la tot mai multe activități și ajunge să își organizeze viața în jurul fricii de următorul episod.

Ce se întâmplă la consultația de psihiatrie

Consultația nu începe automat cu prescrierea unui medicament. Primul obiectiv este înțelegerea episoadelor și verificarea contextului în care apar.

Medicul poate discuta despre:
 debutul și frecvența simptomelor;
 situațiile în care apar;
 durata episoadelor;
 investigațiile efectuate;
 bolile și tratamentele existente;
 consumul de cafeină, alcool sau alte substanțe;
 somnul și nivelul de stres;
 impactul asupra vieții profesionale și personale;
 existența simptomelor depresive;
 teama de repetare a atacului.

În funcție de situație, pot fi recomandate investigații medicale, psihoterapie, modificări ale stilului de viață, tratament medicamentos sau o combinație între acestea.

Scopul este reducerea simptomelor, înțelegerea mecanismului și recâștigarea activităților pe care persoana a început să le evite.

Consultații la Prevencia

Prevencia oferă în București evaluări pentru anxietate, atacuri de panică și alte probleme de sănătate mintală.

Persoanele asigurate pot solicita consultații de psihiatrie prin CAS, pe baza biletului de trimitere. Sunt disponibile și consultații cu plată, în funcție de opțiunea pacientului și de programul medicului.

Programarea trebuie confirmată înainte de prezentare, iar pacientul este încurajat să aducă rezultatele investigațiilor și lista tratamentelor pe care le urmează.

Simptomele sunt reale, chiar dacă explicația este anxietatea

Faptul că palpitațiile, amețeala sau lipsa de aer pot avea legătură cu anxietatea nu înseamnă că persoana își imaginează simptomele.

Corpul reacționează real, iar intensitatea episodului poate fi copleșitoare. Diferența este că pericolul perceput și reacția organismului pot fi mai mari decât amenințarea reală din acel moment.

Primul pas este excluderea cauzelor medicale importante. Următorul este acceptarea faptului că anxietatea și atacurile de panică pot fi evaluate și tratate.

Persoana nu trebuie să aleagă între „este fizic” și „este psihic”. Uneori, simptomele fizice reprezintă tocmai modul în care anxietatea se face simțită.