Povestea cutremurătoare a lui Nadine. Cum a ajuns vedeta la orfelinat: „Am implorat-o, urlând, să nu mă ducă”
Publicat pe 29.03.2022 la 15:51 Actualizat pe 29.03.2022 la 15:51
Nu este un secret faptul că Nadine a avut o copilărie grea și că a trăit la orfelinat. Aceasta a vorbit deschis, într-un interviu exclusiv Viva, despre perioadele extrem de grele din copilărie, dar și despre puținele clipe frumoase alături de mama ei.
Povestea cutremurătoare a lui Nadine. Cum a ajuns vedeta la orfelinat: „Am implorat-o, urlând, să nu mă ducă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google- Nadine a mărturisit că atunci când a intrat în orfelinat a început destructurarea ei ca om
- Ce mărturisiri cutremurătoare a făcut vedeta
Nadine a povestit pentru cei de la Viva despre cum este să fi dusă la orfelinat de către propria bunică, la vârsta de șase ani. Aceasta a mărturisit că în timp a învățat să nu mai judece și a vorbit deschis despre povestea dureroasă pe care a trăit-o.
‘’Nu a fost nevoită să mă ducă la casa de copii. A făcut-o pentru că așa îi era mai simplu. Am conștientizat tot. M-a târât până acolo, deși tot drumul am implorat-o, urlând, să nu mă ducă. Omul care am fost a judecat-o aspru și a comparat-o cu ce ar fi făcut alții. Omul care sunt azi înțelege că acea femeie a făcut atât cât a știut și cât a putut. Este nedrept să comparăm oamenii. Curajul, demnitatea, puterea sunt haruri pe care toți le avem, dar nu toți reușim să le activăm. Și nimeni nu trebuie pedepsit pentru asta. Ea nu a reușit în viața asta să și le activeze. Poate va alege să se întoarcă și să mai încerce o dată’’, a mărturisit ea.
Întrebată ce a însemnat pentru ea, la o vârstă atât de fragedă, contactul cu un centru de plasament, Nadine a spus că încă din prima zi acolo a început destructurarea ei ca om din toate punctele de vedere.
Articolul continuă după recomandări
‘’Orice aș spune, mintea unui om care nu a trecut prin asta nu poate cuprinde informația… Din prima zi de orfelinat, a început destructurarea mea ca om. Destructurare pe toate palierele: emoțional, intelectual, cognitiv… Unghiul din care privesc lucrurile acum mă face, însă, să fiu recunoscătoare pentru acele experiențe, pentru că, în sfârșit, am priceput de ce le-am experimentat. Și anume, m-am întrebat deseori care este noima nașterii mele, ca om negru, într-o țară de albi, în comunism, în sărăcie etc’’, a mai mărturisit Nadire.
