Preotul Gheorghe Colțea a murit în timp ce mergea spre Mitropolie. "Păstorul de suflete" s-ar fi prăbușit din picioare

Vestea că preotul s-a stins in viață a fost dată chiar de fiica sa.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Potrivit antena3.ro, atunci când a fost întrebat care ar fi locul unde ar alege să moară, preotul Gheorghe Colţea a dat un răspuns tulburător.

"Dacă aş putea să aleg, ar fi într-un spaţiu mai larg, în curbura Carpaţilor. Este un spaţiu foarte interesant pentru mine, este chiar centrul pământului făgăduinţei şi îl socotesc eu, că este chiar Raiul promordial. Şi pentru mine că m-am născut în curbura Carpaţilor şi am propovăduit şi am trăit aici, e tare ca să zic, m-am născut în Rai, am trăit în Rai şi vreau să mor în Rai. Aici este, în curbura Carpaţilor. În satul meu natal, în judeţul Covasna, unde m-am născut, există un loc - îi zice Pajiştea Lungă. Este o pajişte întinsă, frumoasă, cu o deschidere foarte largă şi care se mărgineşte de o lizieră de pădure de fag. Mi-a plăcut întotdeauna locul acela", a spus părintele Gheorghe Colțea.

Cine a fost preotul Gheorghe Colțea

Părintele Gheorghe Colțea a fost cunoscut, de-a lungul anilor, pentru activitatea sa. A fost implicat în numeroase proiecte duhovniceşti ale Arhiepiscopiei Sibiului. De asemenea, acesta a scris mai multe cărţi, printre care: „Poteci de lumină” (2013), „Toiagul odrăslit” (2015), „Cuvioşii pustnici din Bucegi” (2015) şi „Eclesiastul. Despre Dumnezeu. Despre om. Despre creaţie” (2016).

Mai mult, acesta a susţinut emisiuni radio şi televizate în care a promovat valorile creştinismului ortodox. A fost paroh la Biserica „Sfântul Nicolae” din Moeciu de Jos, iar în data de 1 iulie 2006 a devenit primul protoiereu al Protopopiatului Bran-Zărneşti.

Citește și: Biletul sfâșietor de adio lăsat de Maria, fiica preotului care s-a aruncat de la etajul 12. Ce a îndemnat-o să facă un asemenea gest: “Durerea asta a fost prea mare”