Regulile de aur pentru noul an şcolar / La ce strategii trebuie să apeleze părinţii pentru a le face copiilor viaţa mai uşoară!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește SpyNews pe Discover

Noul an şcolar poate fi un factor de stres pentru elevi, însă specialiştii au descoperit care sunt strategiile la care trebuie să apeleze părinţii, pentru a le face copiilor viaţa mai uşoară.

Invitaţi la “Lumea nevăzută”, emisiune difuzată astăzi, începând cu ora 13.00, la Antena Stars, psihologul Sorin Lucaci şi prof. Andreea Puiu discută despre cum să ne ajutăm copiii să nu fie stresaţi cu notele, cum îi motivăm să înveţe mai bine şi mai uşor, cum aplicăm corect sistemul de recompense şi pedepse, cum să creştem un copil responsabil şi fericit şi cum ştim că acesta este fericit. "În primul rând, să nu mai punem accentul atât de mult pe zona aceasta a competiţiei între copii. Faptul că părintele vede sau aude sau merge la şedinţă şi este într-o postură incomodă când alţi copii au note de FB sau note de 9 şi 10 şi celălalt nu. Pentru că acolo este vorba şi de puţin orgoliu din partea părintelui. Se expune la şedinţă şi uite, copilul meu nu e de 10 şi celălalt este. Sunt nişte cutume, nişte norme de care trebuie să scăpăm. Fericirea copilului şi, mai ales, evoluţia lui în şcoală nu constau numai în notele obţinute. Sunt copii care au luat note foarte bune pe parcursul ciclului primar şi gimnaziu şi la liceu sunt praf. Sau invers: sunt copii care ajung să recupereze şi să conştientizeze. La ciclul primar şi gimnazial au mers mai şchiopătat, însă şi-au dat practic drumul la liceu şi intră în tot felul de proiecte şi sunt copii de medii de peste 9,50. Foarte important în conectarea noastră ca părinţi în viaţa emoţională a copiilor este timpul de calitate. Degeaba stau ca părinte o zi întreagă cu copilul şi eu stau în bucătărie sau în dormitor şi el stă în sufragerie cu tableta sau telefonul în mână sau eu îi dau drumul la televizor, apropo de jocuri sau desene cu caracter violent, pentru că îl ştiu cuminte acolo. Nu, el îşi formează o realitate a lui, o realitate virtuală. Şi ajungem să ne ducem spre autismul virtual. Dacă petrecem jumătate de oră sau o oră, trebuie să petrecem timp de calitate. Conectaţi-vă la natură. Să ieşim cu ei în parc, să ne jucăm cu ei. Pentru că prin joc şi activităţi ludice copilul îşi dezvoltă abilităţi, capacităţi, creativitatea, imaginaţia. Pe lângă asta, dacă e vremea urâtă şi stăm în casă, să stăm cu el. Sunt tot felul de jocuri. Ne aşezăm cu copilul pe mochetă şi ne jucăm cu el. Ce simte copilul în acele momente? Simte conectare. Uite, mama sau tata s-a aşezat şi se joacă cu mine", explică Sorin Lucaci, psiholog şi scriitor.

În cadrul aceleiaşi emisiuni, Andreea Puiu, profesor, doctorand în Ştiinţele Educaţiei, punctează: "Cred că tocmai lipsa dialogului acesta fie între părinte şi copil, fie profesor - copil şi lipsa de încredere pe care o avem în jur ne face să nu lăsăm pe copil să aibă o noţiune legată de evaluare. Am ajuns să dăm note cam tuturor lucrurilor, inclusiv aceste ratinguri care sunt făcute pentru produse, pentru performanţă. De exemplu, în practica mea, eu îi ajut pe copii să îşi facă tabele de monitorizare pentru că este foarte important ca ei să îşi pună nişte simboluri. De ce să funcţionăm doar cu note, când putem să avem alte elemente care să ne arate că progresăm? Până la urmă, între 9 şi 10 sunt atâtea procente care pot să fie până la urmă onorate, să se simtă curajos că a mai cucerit încă un anumit lucru. Îi încurajez să se autoevalueze pentru că asta înseamnă autonomie şi autonomia este una dintre dimensiunile fericirii. În momentul în care nu îl învăţăm pe copil să îşi dea seama cum îşi gestionează resursele, el tot timpul va avea nevoie de validare din exterior. Cineva să îi spună ai ajuns unde trebuia, acum este acolo unde trebuia să fii".