SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 6 august. Una dintre cele mai importante sărbători: Schimbarea la Faţă
Publicat pe 06.08.2015 la 08:20 Actualizat pe 06.08.2015 la 10:55
SCHIMBAREA LA FAŢĂ. Pe şase august, credincioşii ortodocsi sărbătoresc Schimbarea la Faţă a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Potrivit tradiţiei, în această zi nu este bine să te cerţi și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare. Pe lângă această mare sărbătoare, mai trebuie să ţineţi cont şi de alte tradiţii.
FOTO: alba24.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleSCHIMBAREA LA FAŢĂ. Pe şase august, credincioşii ortodocsi sărbătoresc Schimbarea la Faţă a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Potrivit tradiţiei, în această zi nu este bine să te cerţi și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare. Pe lângă această mare sărbătoare, mai trebuie să ţineţi cont şi de alte tradiţii.
SCHIMBAREA LA FAŢĂ semnifică momentul în care Hristos i-a luat pe ucenicii Săi şi împreună au mers pe munte, iar acolo, în timp ce se ruga, faţa Lui Iisus s-a schimbat şi a strălucit puternic.
SCHIMBAREA LA FAŢĂ. "Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimba şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul" (Marcu 9, 3). Cuvântul lui Dumnezeu întrupat îşi arăta astfel strălucirea naturală a slavei dumnezeieşti, pe care o avea în El însuşi şi pe care o păstrase după Întruparea Sa, dar care rămânea ascunsă sub acoperământul trupului. Încă de la zămislirea Sa în pântecele Fecioarei, într-adevăr, dumnezeirea S-a unit cu natura trupească iar slava divină a devenit, în mod ipostatic, slava trupului asumat. Ceea ce Hristos le arăta Apostolilor Săi în vârful muntelui nu era deci o privelişte nouă, ci manifestarea strălucită în El a îndumnezeirii naturii omeneşti - inclusiv trupul - şi a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiască.
Articolul continuă după recomandări
SCHIMBAREA LA FAŢĂ. "El s-a schimbat la Faţă, ne confirmă Sfântul Ioan Damaschin, nu asumând ceea ce El nu era ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii şi, din orbi cum erau, făcându-i văzători" (Sfântul Ioan Damaschin, Predică la Schimbarea la Faţă, 12 - PG 96, 564). Hristos deschise ochii Apostolilor Săi iar aceştia, cu o privire transfigurată de puterea Duhului Sfânt, văzură lumina dumnezeiască indisociabil unită cu trupul Sau. Fură deci ei înşişi schimbaţi la faţă şi primiră prin rugăciune puterea de a vedea şi cunoaste schimbarea survenită în natura noastră datorate unirii sale cu Cuvântul (Sf. Grigore Palama).
SCHIMBAREA LA FAŢĂ. "Precum soarele pentru cele ale simţurilor, aşa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului" (Sf. Grigore Teologul), de aceea autorii Evangheliilor spun că faţa Dumnezeului-Om, care este "lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine în lume" (Ioan 1, 9), sclipea ca soarele. Dar această lumină era în fapt incomparabil superioară oricărei lumini a simţurilor şi, incapabili să îi mai suporte strălucirea inaccesibilă, Apostolii căzură la pământ.", scrie site-ul calendar-ortodox.ro.
Sărbătiri religioase 6 august - SCHIMBAREA LA FAŢĂ
Ortodoxe
Schimbarea la Față a Domnului (Dezlegare la pește)
Greco-catolice
Schimbarea la Față a Domnului Nostru Iisus Hristos
Romano-catolice
Schimbarea la Față a Domnului; Fer. Octavian, ep.
Sărbătoarea Schimbarea la Față, praznic împărătesc cu dată fixă, este marcată în calendarul creștin ortodox la 6 august.
Înainte de momentul jertfei pe cruce, Mântuitorul Hristos a plecat în Cezareea, pe muntele Taborului, unde a fost urmat de ucenicii săi. Lăsându-i pe aceștia la poalele muntelui, Iisus i-a luat cu sine doar pe Petru, Iacob și Ioan.
Acolo, pe când se ruga, Hristos s-a schimbat la față, strălucind cu slava dumnezeirii Sale: "Și s-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina" (Matei, 17, 2).
În acel moment, ucenicii L-au văzut în adevărata Sa înfățișare: Dumnezeu, căci strălucea ca soarele, și Om, căci avea un veșmânt. Umanitatea Lui era atât de pătrunsă de dumnezeire, încât veșmântul și trupul Lui au strălucit ca lumina.
După ce Iisus a vorbit cu Moise și cu Ilie, care stăteau lângă El, Petru i s-a adresat: "Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una, și lui Ilie una" (Matei 17, 4).
Arhimandritul Ilie Cleopa arată, în predica la acest praznic (Vol. Predici la Praznicele Împărătești și la Sfinții de peste an, 1996), că Mântuitorul în chip tainic a răspuns la această propunere a Sfântului Apostol Petru.
Pentru că atunci, un nor i-a umbrit și s-a auzit un glas: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit; pe Acesta ascultați-L!". La aceasta, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au înspăimântat cumplit, iar Hristos S-a apropiat de ei și le-a zis: "Sculați-vă și nu vă temeți!" (Matei, cap. 17), poruncindu-le să nu spună nimănui despre această întâmplare până la Învierea Sa din morți.
Adică, spune arhimandritul Ilie Cleopa, Hristos a răspuns în acest fel: "tu crezi că Eu am nevoie de colibă ca să stau aici pe Tabor? Am să-ți arăt Eu cine sunt. Eu pot să fac colibă din norii cerului. Eu voi acoperi tot muntele Taborului ca o colibă de nor luminos, plină cu raze de lumină. Astfel îți voi arăta că nu am nevoie de colibe omenești.
Eu sunt Acela care am acoperit cu nor poporul lui Israel 40 de ani în pustie și pot să fac aici o colibă de nor ca să vă acopăr și pe voi. Eu sunt Acela care am dat legea lui Moise pe Muntele Sinai și am putut să-1 chem aici de față. Eu sunt Dumnezeul lui Ilie, căruia M-am arătat în Horeb și l-am chemat de față ca să știți că Eu sunt Dumnezeul proorocilor și nu am nevoie de colibe făcute de mâini omenești".
Tot arhimandritul Ilie Cleopa arată că la schimbarea la față a Domnului, Taborul avea chipul Bisericii, potrivit Sfântului Efrem Sirul.
"Acolo erau de față amândouă Testamentele. Acolo a văzut Moise, începătorul Legii Vechi, pe Hristos, începătorul și dătătorul Legii Darului. Acolo a văzut Ilie, iconomul Tatălui, pe epitropul lui Dumnezeu, pe marele Apostol Petru. Acolo a văzut Ilie, feciorelnicul Legii Vechi, pe Ioan Evanghelistul, feciorelnicul Legii Noi. Acolo, Moise cel sfânt a văzut pe Petru cel sfințit.
Acolo, cel ce s-a suit la cer cu căruță și cai de foc a văzut pe cel ce s-a rezemat pe pieptul de văpaie a lui Hristos întrupat, adică pe Ioan Evanghelistul. Acolo au văzut prorocii pe Hristos, Care a creat și pe proroci și pe apostoli, ca Cel ce a dat Legea Veche în Sinai și pe cea Nouă a desăvârșit-o în Ierusalim".
Pe muntele Tabor, Hristos S-a arătat Apostolilor în adevărata Sa ipostază de Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Lumina în care S-a arătat era harul dumnezeiesc, iubirea veșnică a lui Dumnezeu. Pentru ca ucenicii să poată vedea pe Iisus în lumina Sa necreată, ei înșiși au fost pătrunși de această lumină, de acest har. Numai astfel au putut vedea cu ochii trupești lumina dumnezeirii.
