Sfântul Sfințit Mucenic Corneliu Sutașul este pomenit în calendarul creștin ortodox pe 13 septembrie
Publicat pe 13.09.2016 la 08:15 Actualizat pe 13.09.2016 la 08:13
Ziua de astăzi este una cu totul şi cu totul deosebită pentru creştinii ortodocşi, întrucât are o însemnătate importantă fiind sărbătoriţi doi sfinţi., dar şi sfinţirea Bisericii Învierii din Ierusalim, scrie Agerpres.
Urmărește SpyNews pe DiscoverZiua de astăzi este una cu totul şi cu totul deosebită pentru creştinii ortodocşi, întrucât are o însemnătate importantă fiind sărbătoriţi doi sfinţi., dar şi sfinţirea Bisericii Învierii din Ierusalim, scrie Agerpres.
Conform sursi citate, în această zi este prăznuită de către Biserica Ortodoxă sfințirea Bisericii Învierii din Ierusalim. Biserica Învierii sau Biserica Sfântului Mormânt este o construcție ridicată de Sfânta împărăteasă Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare (306-337), în Ierusalim. Ea adăpostește cele mai prețioase locuri ale creștinilor: Muntele Golgota și Mormântul Domnului Iisus Hristos; iar jos, în stânca de piatră, se află peștera unde s-a descoperit Crucea Domnului de către Sfânta împărăteasă Elena.
După patima cea de bunăvoie a lui Hristos, după înviere și după înălțarea la ceruri, acel loc sfânt pe care s-a săvârșit jertfa Mântuitorului era urât de cei care l-au tăgăduit pe Hristos. În urma înfrângerii revoltelor iudaice, împăratul Adrian (117-138), care nu-i agrea nici pe iudei nici pe creștini, a construit în locul cetății Ierusalimului, distrusă de Tit (79-81), o nouă cetatea în numele său, numind-o Elia Capitolina.
Articolul continuă după recomandări
Atunci mormântul Domnului a fost astupat cu pământ și cu pietre, iar pe Golgota a fost zidit un templu închinat zeiței Venera. La Ierusalim, în aceste locuri a trimis împăratul Constantin cel Mare pe împărăteasa Elena, cu mult aur și i-a scris patriarhului Macarie (314-333) ca să o ajute la ridicarea sfântului locaș. Sfânta Elena a zidit și alte biserici în Betleem și pe Muntele Eleonului și în grădina Ghetsimani și la multe locuri sfinte, și le-a dăruit cu tot felul de podoabe. Însă biserica de pe mormântul Domnului era mai frumoasă și mai mare decât toate.
Finalizarea construcției și sfințirea ei, Sfânta Elena nu le-a mai văzut, căci întoarsă la Roma a trecut în veșnicie.
La încheierea lucrărilor de construcție, care au durat zece ani, împăratul Constantin cel Mare a invitat episcopii din toate țările în Ierusalim, la sfințirea bisericii. "Și era multă mulțime de arhierei adunați, din Vithinia, din Cilicia și Cappadocia, din Siria și Mesopotamia, din Finicia și Arabia, din Palestina, din Egipt, Africa, Thivania și din Persia a venit un episcop. Și credincioși, mulțime fără de număr, din toată lumea s-a adunat, încât hotarele Ierusalimului nu-i încăpeau pe ei. Și s-a sfințit Biserica Învierii lui Hristos în luna septembrie în 13 zile și tot Ierusalimul s-a înnoit, la treizeci de ani ai împărăției lui Constantin". (Viețile Sfinților)
Sfântul și întocmai cu apostolii împărat Constantin cel Mare a hotărât în acea zi, împreună cu sfinții părinți, ca să fie prăznuită sfințirea Bisericii Învierii din Ierusalim, de toate bisericile din toată lumea, în fiecare an.
Sfântul Sfințit Mucenic Corneliu Sutașul este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 13 septembrie.
A fost unul din centurionii împăratului Tiberiu (14-37) din cohorta "Italica"din orașul Cezareea Palestinei. Corneliu era un om bun și milostiv așa cum se arată în Faptele Apostolilor: "Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș, din cohorta ce se chema Italica. Cucernic și temător de Dumnezeu, cu toată casa lui și care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna" (Fap. Ap. 10 ; 1, 2). Aflând despre învățăturile și patimile Domnului Iisus Hristos începuse să creadă și se ruga lui Dumnezeu ca să-l învrednicească a primi sfântul botez. Pentru cineva care nu era evreu acest lucru era nepermis la acel moment.
Tot astăzi se face pomenirea Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop.
Sfântul Ioan, originar din satul Silvașul de Sus, părăsind casa părintească s-a călugărit de tânăr la Mănăstirea Prislop. După un număr de ani petrecuți aici, dorind să ducă o viață și mai liniștită, a găsit un loc mai depărtat, pe malul prăpăstios al râului Silvuț (Slivuț), unde și-a săpat singur, o chilie în piatră, cunoscută până azi sub numele de "chilia" sau "casa sfântului". Acolo și-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni și post.
Nu se știe cu precizie când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop, dar se presupune că a viețuit în veacul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor. La 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop.
Sursa foto: Creştin ortodox
T.F.S
