Terapia hormonală nu este un tratament anti-îmbătrânire. Cercetătoarea Elizabete Argale: „Cea mai puternică prescripție pentru longevitate s-ar putea să nu fie hormonală”
De Patrisia Brătan.
Publicat pe 29.09.2026 la 18:10
Actualizat pe 29.09.2026 la 18:10
O femeie poate avea în față încă peste 30 de ani de viață după instalarea menopauzei. Cum pot fi trăiți acești ani în stare bună de sănătate și cât de mult ajută, în realitate, terapiile hormonale? Dr. Elizabete Ārgale, ginecolog și cercetătoare la Rīga Stradiņš University din Letonia, a abordat aceste întrebări la Congresul Internațional de Longevitate, organizat la București de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google- Ce este terapia hormonală
- Dr. Elizabete Ārgale a vorbit despre acest subiect la un eveniment
Potrivit cercetătoarei, femeile trăiesc în general mai mult decât bărbații, însă se confruntă cu o incidență crescută a unor boli autoimune, afecțiuni cronice șilimitări funcționale. După menopauză, modificările hormonale pot accelerapierderea osoasă și pot influența somnul, metabolismul și sănătatea sexuală. La acestea se adaugă riscurile asociate înaintării în vârstă, precum hipertensiunea, pierderea masei musculare sau declinul cognitiv.
Una dintre temele principale ale prezentării a fost terapia hormonală, promovatăuneori ca soluție pentru întârzierea îmbătrânirii. Ārgale a explicat că aceastarămâne cel mai eficient tratament pentru bufeuri și transpirații nocturne și poatepreveni pierderea osoasă și fracturile pe durata utilizării. Raportul beneficii-riscurieste, în general, favorabil pentru pacientele selectate corespunzător, cu vârste sub60 de ani sau aflate în primii zece ani de la menopauză.
Există însă o limită clară a dovezilor medicale: terapia hormonală nu trebuieprescrisă exclusiv pentru prelungirea vieții sau prevenirea demenței.
Articolul continuă după recomandări
„Tratați menopauza. Optimizați anii trăiți sănătos. Nu promiteți nemurirea”, a fostunul dintre mesajele transmise de cercetătoare.
Ārgale a prezentat și alternativele fără hormoni, inclusiv fezolinetantul, unmedicament utilizat pentru tratarea bufeurilor, și terapia cognitiv-comportamentalăadaptată menopauzei. În schimb, a avertizat asupra suplimentelor și protocoalelorcomerciale anti-aging, inclusiv perfuziile cu vitamine, produsele pentru„echilibrare hormonală” și tratamentele prezentate drept detoxifiere, pentru care nu există dovezi suficiente care să le plaseze la același nivel cu terapiile validate.
Concluzia prezentării sale a vizat însă intervențiile accesibile care pot influențasănătatea pe termen lung.
„Cea mai puternică prescripție pentru longevitate s-ar putea să nu fie hormonală”, a arătat Ārgale, indicând exercițiile de forță, activitatea fizică regulată, alimentațiaadecvată, somnul și prevenția bolilor cardiovasculare și metabolice.
În perspectiva cercetătoarei, menopauza ar trebui să reprezinte și un moment de evaluare medicală pentru următoarele decenii, astfel încât femeile să își poatăpăstra cât mai mult timp sănătatea, mobilitatea și autonomia.
