VIDEO / La 80 de ani, cu picioarele târâş 12 km pe zi! "Dacă îmi trăia băiatul, poate nu mai trăiam în vârful dealului"

"Trebuie să mă duc la vacă, la lighioi ca să le dau mâncare. Hai, veniţi încoace! Veniţi la bordeiul meu", a spus bătrânica Floarea.

Bătrânica are 80 de ani, e cocoşată biata de ea şi aparent, fără nicio, putere. Însă ambiţia şi dorinţa să supravieţuiască îi dau parcă puteri supranaturale! Ca să-şi hrănească animalele, singura ei avere de pe lumea asta, tanti Floarea merge pe jos, așa cum v-a spus chiar ea, 12 kilometri în fiecare zi! ! În zăpadă, în ger, în vânt, în ploaie, în noroi. Pare incredibill, dar e cât se poate de real, conform "Acces Direct".

Maica Floarea își târăște picioarele slăbite și pline de bătături pe cărările abrupte ale muntelui ce duc spre căsuţa ei de o viaţă. A fost o iarnă lungă, tare grea și friguroasă, iar soba din cămăruța ei, înecată de fum, nu a mai putut s-o încălzească. Iar lemne, de unde?! Cine să-i taie în mijlocul pustietății?! Așa că, bătrânica s-a hotărât să se refugieze pe timpul rece la sora ei din satul cel mai apropiat de coliba sa. Animalele însă, i-au rămas acolo, în creierii munților. Cine să le hrănească acolo?! Tot tanti Floarea! Da, bătrânica, bate Munții Vrancei în lung și-n lat, doar ca să-și hrănească vitele, pentru că, dacă animalele ei mor de foame, va muri și ea. Tot de foame.

"Zilnic, păi nu ştiu aşa, dar am trecut aşa vreo 12 kilometri. Greu, greu, dar de nevoie am plecat că degeram. De când a dat gerul am plecat. Uite dimineaţa mă duc la deal seara, am venit şi ajung târziu că e departe, nu pot merge, că o să mă vedeţi cum o să merg. Nu mai pot să merg dreapta şi nu îmi dă voie de aici de la spate, nu mai am putere, parcă sunt moale de aici de la spate, nu mai pot. Eu am fost necajită tare, dacă nu îmi murea băiatul poate nu ajungeam aşa", a adăugat aceasta.

A pierdut ce a avut mai de preţ pe lume, dar niciodată Credinţa. Maica Florea Şi-a îngropat demult fiul pentru care se roagă în orişice clipită de atâţia ani şi singură pe acest pământ se luptă cu destinul său mult prea crud.

"Am venit, dar nu veneam înainte de acolo, veneam că mi-e soră, dar acum am venit de nevoie că degeram. Am întâlnit cu omul acela ducea lemne şi i-am zis, tăia lemne, zic "vino măi Vasile şi taie-mi vreo 2 lemne". Păi zice "nu îmi merge drujba bre". Îl am pe frate-meu celălalt mai dincolo, tocmai la Româneşti, i-am zis să îmi facă soba, că are treabă, că una că alta şi până când să facă a venit şi iarna", a spus maica Floarea.

Puterea care i-a mai rămas, după 80 de ani de viață, tanti Floarea și-o consumă pentru animalele ei. Parcă ea trăiește pentru animale, nu animalele pentru ea. Noi am fost impresionați de efortul dânsei și tare curioși să pătrundem în lumea ei parcă ireală! Așa că, dis de dimineață, după o noapte de popas la sora doamnei Floarea, am pornit la drum pe meleagurile Vrancei, dar nu înainte de a-i oferi măicuței o mică atenție.

"Pornim de la 7, pe la 6, depinde cum pot să plec şi de acolo seara ajung târziu, vin târziu de tot. Ia uite cum merg, nu îmi dă voie de aici. Am plecat de nevoie, de când cu gerul ăsta că nu am avut lemne, nu a venit nimeni să îmi taie, cu bani că doar nu am banul pământului, nu am pensie am doar ajutorul ăla de 140 de lei, nu m-a ajutat deloc. Dacă îmi trăia baiatul poate nu mai trăiam în vârful dealului acolo. Dar pe unde umbli, tot nu e ca la tine", a relatat bătrâna.

Sprijinită într-un toiag, gârbovită de anii mulți și grei, cu o broboadă cenuşie şi cizme de cauciuc, maica Floarea merge cât poate ea de drept, deşi şi casa şi viaţa îi sunt de ani şi ani în pantă! Îndură cu stoicism zilnic un drum anevoios prin bălţi, mocirle, păduri cu spini şi sălbăticiuni.

Dacă vrei să fii la curent cu cele mai noi ştiri din ţară, dar şi din întreaga lume, te așteptăm și pe pagina de Facebook. Avem şi pagină de Instagram.

A.V.