Aurelian Preda a avut o copilărie dureroasă. Detalii nemaiştiute din viaţa artistului. Tatăl său a murit când el avea doar 16 ani © Captură
A avut un destin greu încercat pe care doar cei apropiaţi l-au ştiut. Copilăria şi adolescenţa l-au marcat teribil pe Aurelian Preda, de la 16 ani, când viaţa i-a dat prima palmă şi l-a smuls de lângă el pe tatăl său. Culmea, părintele său s-a stins la 46 de ani, aceeaşi vârsta la care şi Aurelian a părăsit lumea. Despre primii ani în casa părintească, primele încercări, dar şi secrete incredibile din casa în care a crescut Aurelian Preda, toate acestea au fost prezentate de jurnaliştii de la Acces Direct.
articolul continua dupa recomandari
Lui Aurelian Preda, soră i-a fost mereu suferinţa. A avut o viaţă de cântec, răstignit parcă pe portaviul unei dureri pe care, de mic, a învăţat să şi-o ţină ascunsă, de când îşi trăia copilăria în casa părintească, unde poarta s-a închis parcă pentru totdeauna, când Aurelian a plecat la Ceruri. S-au închis şi sufletele parcă, de când Aurelian nu a mai trecut pragul casei părinteşti.
Sora artistului, Cati, a fost cea care a prezentat casa în care a copilărit regretatul cântăreţ, locul care i-a fost sacturar lui Aurelian, locul despre care a vorbit cu mândrie mereu. Pentru sora Cati este extrem de dureros să se intoarcă în timp. Amintirile o dor! Dar parcă o doare şi mai tare absenţa fratelui drag de la care se straduieşte să recupereze fiecare bucaţică din casă.
Fiecare colţ de perete, fiecare obiect pe care Aurelian a pus mână este, pentru sora Cati, un obiect sfânt. Casa copilăriei, parcă parasită, poartă şi ea un dor mistuitir de cel care o slăvea odinioară. Totul acum e este stingher, iar lacătul urla a... adio! E un lacaş care parcă plânge, parcă se prăbuşeşte! La fel ca şi suflteul surorii, atunci când retrăieşte clipele de altă dată. O pâine amară cărei Aurelian a învăţat să îi preţuiască valoarea încă de mic.
Unde eşti, tăticul meu, se întreabă de 3 ani, în fiecare secundă şi fiica artistului, Ana Maria, pentru care cele mai scumpe lucruri sunt Ruga tatalui ei şi amintirile sfinte. Sunt amintiri pe care Aurelian Preda le-a purtat în suflet până ce şi-a luat zborul în drumul veşniciei. Pentru că Aurelian era conştient de karma sa care începuse să-l arda, dar şi de povara unui destin implacabil. Copilaria şi adolescenţa lui Aurelian nu au fost deloc precum zambetul pe care-l afişa în fotografiile rămase. Tinereţea i-a fost cernită adânc de lacrimi, dureri şi neajunsuri, pe care, din discreţie şi bun simţ incredibil, s-a luptat să le tina doar pentru el. Pana sa ajunga un nume pe scena si sa simta gustul succeslui, artistul a suferit enorm, dar a tinut fruntea sus în toate bătăliile vremii.
