La un an de la moartea soțului, Eliza Boldor a găsit puterea să revină la mare. Cum a reușit să înfrunte durerea

Pentru mulți oameni, marea înseamnă vacanță, liniște și momente frumoase alături de cei dragi. Pentru Eliza, însă, valurile au rămas legate de pierderea soțului ei, Florin, care a murit în timpul unei vacanțe în Grecia, la doar câteva săptămâni după nunta lor.

„Am primit de multe ori întrebarea: «Vei mai merge vreodată la mare?»

Răspunsul meu a fost întotdeauna același: da. Voi trece prin toate momentele grele. Le voi procesa. Îmi doresc să mă vindec. Și am mers la mare”, a transmis Eliza Boldor.

Femeia a povestit că revenirea la mare a fost un moment copleșitor. Locul care pentru alții este asociat cu bucuria a devenit, pentru ea, o provocare pe care a trebuit să o accepte.

„Poate că pentru cei mai mulți oameni, litoralul înseamnă bucurie. Pentru cei care au trecut prin experiențe traumatizante, precum înecul unei persoane dragi, marea devine impunătoare, amenințătoare, înfricoșătoare. Prima întâlnire cu ea pare că îți taie respirația. Așa s-a simțit când am văzut-o. M-am uitat la ea și am lăsat tot ceea ce simțeam să treacă prin mine. Toată frica. Toată imensitatea ei. Am lăsat totul să mă cuprindă”, a povestit ea.

Femeia povestește că a reușit să facă doar câțiva pași în apă. Nu a forțat lucrurile și a mers doar până în punctul în care a simțit că poate.

„Am putut să intru doar cu picioarele în apă. Și am mers până la limita la care am simțit că pot să merg. Am lăsat valurile să mă lovească și am stat în fața lucrului care mi l-a luat, în urmă cu aproape un an, pe soțul meu. Și mi-am spus: «Acum îmi este frică. Dar nu îmi va fi pentru totdeauna.» Nu vreau să îmi fie frică de mare. Nu vreau să îmi fie frică de apă. Și cred că pot ajunge acolo. Pentru că procesez”, a transmis Eliza Boldor.

Pe plajă, femeia a observat că anumite gesturi și sunete îi reaminteau de ziua tragediei.

„Am stat pe plajă și m-am uitat în jur la toate lucrurile care mă declanșau. Am observat cum deveneam alertă la zgomote mai puternice, la oameni care strigau. O parte din mine era convinsă că se întâmplă ceva rău. Dar cel mai mult m-a tulburat să văd oameni aplecați pe nisip. Mai ales părinți care construiau castele de nisip cu copiii lor și făceau mișcări asemănătoare celor folosite în timpul manevrelor de resuscitare. În acele momente nu mai vedeam plaja. Vedeam doar imaginea oamenilor care încercau să îl resusciteze pe soțul meu în urmă cu un an. Și m-am uitat. Și am rămas acolo. Și am procesat”, a spus Eliza.

Femeia nu a renunțat. S-a întors la șezlong, a stat puțin, apoi a revenit din nou spre apă.

„M-am întors la șezlong, am stat puțin, am privit din nou în jur, apoi am mers iar spre apă. Am intrat din nou cu picioarele în mare și am luat-o de la început. Din nou și din nou. Până când am simțit că greutatea cu care venisem pe plajă începe să se mai diminueze puțin”, a spus femeia.

Eliza recunoaște că nu există o soluție simplă pentru a trece peste o asemenea pierdere, însă a ales să își înfrunte temerile treptat.

„Nu știu dacă există o rețetă pentru a trece prin asta. Eu am ales să mă expun constant. Pentru că îmi doresc ca într-o zi să privesc marea cu bucurie, din nou”, a fost mesajul transmis de Eliza Boldor.

Citește și: Un influencer a murit în timp ce fugea de poliție. Vedeta s-a înecat într-un lac