Povestea lui Sergiu Nicolaescu. Marele actor a făcut să suspine multe femei, dar marea dragoste și-a găsit-o la 65 de ani. Viața lui bate orice scenariu de film

„Era un tip care arăta foarte bine. Era cel puţin de statura mea. Avea maşină, un Buick, la fel cum aveam şi eu în filme. Ştia să vorbească 2 dialecte româneşti perfecte: unul golănesc şi unul de domn”, a declarat regretatul Sergiu Nicolaescu, în urmă cu mai mulți ani, potrivit adevarul.ro.

Unchiul său a fost sursă de inspirație pentru personajul Miclovan şi mai apoi a comisarului Moldovan, dar şi a unor ținute preferate mereu de celerul regizor. Gheorghe Cambrea era însă mai mult decât un poliţist în luptă cu gangsterii din acele vremuri. Unchiul faimosului actor a fost arestat pe timp de comunism, asta după ce a fost turnat că scotea o tânără evreică arestată din celulă pentru a o duce să îşi alăpteze copilul nou-născut. Mai apoi s-a dovedit că aproape toți evreii ținuți în arest beneficiau de ajutorul acestuia, aducându-le mâncare dacă nu aveau suficientă. A fost dus la o închisoare din Făgăraș și a murit la mai mulți ani după ce a fost eliberat din închisoare.

Unchiul lui Sergiu Nicolaescu a fost un mare om pentru el, astfel că regizorul a cerut ca cenușa lui să fie depusă la cimitirul Bellu Militar, în aceeaşi criptă în care a fost depus trupul lui Gheorghe Cambrea.

Sergiu Nicolaescu avea doar cinci ani când părinţii lui au decis să lase orașul natal, Târgu Jiu, în urmă şi să se mute definitiv la Timişoara, acolo unde tatăl lui, inginer de meserie, a primit un post mai bun. În Timișoara a descoperit magia cinematografiei. Fugea de acasă şi mergea să vadă acelaşi film care rula la cinema de două sau trei ori pe zi.

„Vizavi de casa noastră era o cetate turcească, în Parcul Militar. Mai era şi o bisericuţă cu un deal sub care am descoperit inima subteranelor din Timişoara, oraşul fiind fostă cetate turcească. Am ajuns la pivniţe, cazărmi unde erau de la uniforme până la obuze şi arme, pe care le furam. Desfăceam obuzele, scoteam plumbul, scoteam praful de puşcă, îl aruncam pe stradă şi îl aprindeam ca să speriem fetele”, a declarat actorul, în urmă cu mult timp.

Regizorul de film a fost pasionat de istorie și a făcut patru ani de liceu, terminând liceul la vârsta de 16 ani. S-a înscris la trei facultăţi: Belle Arte, Marină şi Politehnică. A fost admis la toate facultățile la care s-a înscris, dar a ales să meargă până la urmă la Şcoala de Ofiţeri de Marină. A abandonat această școală după doar doi ani, asta după ce tatăl lui a fost arestat şi s-a angajat ca muncitor la fabrica Ford, din Capitală. Mai apoi a lucrat câteva luni în secţia de montaj, în acea perioadă a și făcut schimbarea de prenume. Dacă până atunci toată lumea îl ştia drept Florin Nicolaescu, acum era doar Sergiu Nicolaescu.

În toamna aceluiași an a dat din nou la facultate, la Politehnică, la Facultatea de Mecanică, iar pentru a avea bani în timpul studiilor a lucrat ca desenator. A făcut mai ales coperţi pentru reviste dedicate copiilor. După ce a terminat facultatea a fost repartizat ca inginer la IOR. Făcea schimb după doar doi ani cu un coleg de-al lui şi așa a ajuns să lucreze în cinematografie, lucru care i-a schimbat viaţa pentru totdeauna.

În acest fel a ajuns în Studioul Alexandru Sahia, fiind specializat în filme documentare şi jurnale de actualităţi, apoi a avut terenul potrivit pentru descoperi şi învăța. Sergiu Nicolaescu și-a făcut debutul ca regizor în anul 1959, cu documentarul Scoicile nu au vorbit niciodată, cel de-al şaselea film subacvatic din întreaga lume, realizat la adâncime de peste 30 de metri. A urmat apoi un scurtmetraj, Memoria Trandafirului, care a făcut furori la Cannes și în acest fel a și devenit cunoscut. A fost cumpărat cu o sumă colosală la vremea aceea, suma de 20.000 de dolari, şi au apărut imediat pentru el propruneri de colaborare în străinătate. Aceasta a fost prima ieşire din ţară a actorului şi prima dată când s-a gândit să nu se mai întoarcă în România. Până la urmă s-a întors și a cerut să facă filme istorice. A fost refuzat imediat, iar apoi a cerut să ecranizeze romane, însă nici la asta nu a avut acces. În acest fel a ajuns să facă Dacii, primul său lungmetraj, lucru care i-a pus bazele unei colaborări de-o viaţă cu scenaristul Titus Popovici.

După succesul mare pe care l-a avut cu Dacii a primit acordul să facă Mihai Viteazul, catalogat pe vremea aceea drept cel mai bun film istoric românesc, fiind în anul 1972 şi propunerea României la seria Oscar pentru cel mai bun film străin. A fost anul în care actorul i l-a prezentat publicului şi pe Miclovan, în primul său film poliţist, Cu mâinile curate, şi totodată prima controversă dintr-un şir lung legat de activitatea cinematografică a faimosului regizor. Nea Mărin Miliardar a fost prima comedie a marelui regizor, făcută în anul 1979 la insistenţele lui Amza Pellea ce îşi dorea să iasă din şirul de roluri dramatice pe care le-a interpretat de-a lungul timpului. Acesta a devenit rapid cel mai vizionat film din istoria cinematografiei din România. Există peste 60 de filme în total de lungmetraj realizate de actorul Sergiu Nicolaescu şi tot el a fost cel care a pus la punct şi prima şcoală de cascadori din țara niastră.

Marele actor a făcut să suspine multe femei, dar marea dragoste și-a găsit-o la 65 de ani

Viaţa personală a lui Sergiu Nicolaescu a fost ca cea în care era actor, adică extrem de tumultoasă. Mereu a fost descris fiind un cuceritor, chiar el povestind că primii fiori ai dragostei i-a simţit pe când era încă la grădiniţă, pentru două dintre colegele sale. A avut însă de-a lungul vieţii o mulţime de relaţii pasagere şi trei căsnicii.

Prima lui soţie i-a rămas alături doar câteva luni. Când a rămas însărcinată, actorul i-a spus imediat că e prea tânăr pentru a avea copii. Cei doi au decis împreună să renunţe la sarcină, dar asta a adus şi sfârşitul căsniciei lor. Avea vârsta de 24 de ani pe atunci şi nu s-a mai căsătorit până la vârsta de 50 de ani, atunci când a luat-o de soţie pe cea cu care făcea o echipă bună şi pe platourile de filmare, scenografa Gabriela Nicolaescu. Cei doi au divorţat după 10 ani de căsnicie, însă au păstrat o relație de prietenie. A avut mai apoi o relaţie de opt ani cu actriţa Ileana Popovici, însă cea de-a treia soţie a faimosului actor a fost Dana Nicolaescu, mai tânără decât el cu 46 de ani.

Când s-au cunoscut, Dana Nicolaescu avea doar 16 ani, iar regizorul a zis la început să relația lor nu are cum să dureze. El nu știa pe atunci că iubita lui a lipit peste tot în cameră afișe cu el, deoarece era fascinată cu adevărat. A continuat ușor relația lor, iar ea a decis în liceu să se mărite cu regizorul. În anul 2005 cei doi s-au căsătorit, iar ea a urmat pasiunea soţului ei, devenind astfel producător de filme. Nu au avut copii, iar acesta pare să fi fost unul dintre marile regrete ale lui Sergiu Nicolaescu care a mărturisit că şi-ar fi dorit nu unul, ci cinci sau chiar șase. 17 ani au fost împreună cei doi, până la moartea lui Sergiu Nicolaescu, la vârsta de 82 de ani, după o serie de complicaţii survenite în urma unei operaţii devastatoare.

Dana Nicolaescu, soția lui, a fost pe atunci criticată că a decis incinerarea lui Sergiu Nicolaescu, deşi aceasta a fost o dorință a actorulu, dar şi pentru că a apărut la înmormântare îmbrăcată cu un pardesiu alb, ce îi aparţinuse tot regizorului şi a fost o altă dorinţă de a lui, ca ea să nu poarte negru la ceremonia funerară, ci să se îmbrace în alb. Nu a purtat la înmormântare negru, însă de atunci a început să poarte doar haine închise la culoare. Deși el s-a stins din viață, iar ea este implicată în altă relație, se pare că nu a renunțat la verghietă.

Citește și: Cel mai bine păzit secret al lui Jean Constantin. Care a fost regretul ce l-a măcinat până în ultima clipă: ”Nu s-a putut”