VIDEO / Drumul Mariei Tănase de la lansare şi până în ultima clipă de viaţă. De ce a fost interzisă în România?
Publicat pe 10.02.2017 la 11:52 Actualizat pe 10.02.2017 la 11:56
Când spui Maria Tănase, spui cel mai valoros testament pe care l-a primit România! Marea artistă rămâne simbolul muzicii populare româneşti. Edith Piaf a României venit pe lume în 1913, în mahalaua Carămidarilor, din Bucureşti. Apare pe scenă pentru prima dată in 1921, în faţa publicului de la Căminul Cultural, la serbarea care marca sfârşitul anului şcolar, potrivit Antena Stars.
Când spui Maria Tănase, spui cel mai valoros testament pe care l-a primit România! Marea artistă rămâne simbolul muzicii populare româneşti. Edith Piaf a României venit pe lume în 1913, în mahalaua Carămidarilor, din Bucureşti. Apare pe scenă pentru prima dată in 1921, în faţa publicului de la Căminul Cultural, la serbarea care marca sfârşitul anului şcolar, potrivit Antena Stars.
La 21 de ani, vede un afiş prin care se anunţă o preselecţie pentru teatrul de revistă Cărăbuşul condus de Constantin Tănase. Părăseşte teatrul cateva luni mai tarziu pentru că n-a vrut s-apara in fata oamenilor în pantaloni scurţi şi pene. Cu ajutorul unor prieteni ajunge să cânte la radio şi din acel moment avea să devină cea mai cunoscută interpretă de muzică populara.
La fiecare apariţie, Maria Tănase era o bombă de energie. Fiecare melodie făcea scena să vibreze, iar atunci când cânta la petreceri, cheful ţinea ca-n basme, trei zile şi trei nopţi.
Câştiga foarte mulţi bani. "Toţi oamenii bogaţi umblau după ea". Sute de poveşti circulau despre averea ei, pentru că artista arunca mereu cu banii în stânga şi în dreapta. Cheltuia o avere în câteva ore şi tot în câteva ore îi făcea la loc, dintr-un singur concert.
Din păcate, preţul succesului a costat-o scump! Maria Tănase a trăit o poveste de iubire pătimaşă cu mare sculptor Constantin Brâncuşi. Totul a început în 1938, la Paris, unde Dimitrie Gusti organizase o expoziție de artă populară. În Paris s-au văzut pentru întâia oară. Și s-au îndrăgostit, nebunește, încă din prima clipă.
Mărioara de la Gorj i-a sucit minţile lui Brâncusi, chiar dacă diferenţa de vârstă era foarte mare. Ea, 25 de ani, el, 62. Romantismul lor a trecut dincolo de artă, în timp ce Maria Tănase îi dedica melodiile, Brâncuşi o îngloba în sculpturile sale. De la prea multă dragoste, a început să semene furtună, aşa au apărut şi primele neînţelegeri dintre ei. El îşi dorea ca ea să renunţe la muzică, dar nu-şi dădea seama că pentru Maria Tănase muzica reprezenta totul. Nu a putut să facă copii, aşa că a adoptat o fată de 16 ani, pe care a ajutat-o să studieze şi a avut grijă de ea ca de ochii din cap.
Şi-a pus viaţa în pericol de nenumărate ori, a fost mereu dorită de bărbaţi influenţi, dar nu mulţi au reuşit să ajungă la inima ei. Era o femeie dură, exigentă şi foarte pretenţioasă. A bătut lumea în lung şi-n lat, a făcut turnee in Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Franţa şi Statele Unite.
Din octombrie 1940 muzica Mariei Tănase este interzisă de regimul legionar, fiindu-i distruse toate plăcile de gramofon de la radio, precum şi matriţele de la casele de discuri. Mai mult, artista a primit interzis în România, o bună perioadă a trăit în străinătate. A fost acuzată că este spionul principal al oamenilor politici şi a primit numeroase lovituri.
Când a simţit că o lasă puterile a lăsat şi ea Bucureştiul. S-a mutat la Târgu Jiu, oraşul lui Brâncuşi, unde voia să deschidă o şcoală pentru tinerii artişti. Acolo a pus la cale un turneu de 75 de zile. În cea de-a patra zi s-a simţit rău. A fost dusă la spital, iar medicii i-au spus că are cancer la plamani. I-au recomandat să se interneze imediat la Bucureşti, dar Maria Tănase a ştiut că va muri şi a decis să-şi continue turneul. A cântat încă doua săptamani, fără ca oamenii să ştie ca e în suferinţă.
Fumătoare înrăită, s-a stins de cancer la plămâni, la 22 iunie 1963, la doar 49 de ani. Nu am niciun regret, au fost ultimele cuvinte rostite de artistă. Dictase înainte de moarte unui notar ultimele dorinţe: să fie îngropată cu hainele alese de ea, iar înmormântarea să nu fie prilej de "mascaradă şi panoramă". A mai lăsat scris ca în memoria ei să se sape o fântănă "pe un drum secetos, dornic de apă", pentru ca drumeţii să îşi potolească setea. La moartea artistei au fost prezente mii de persoane.
Chiar şi după moarte, piesele artistei valoreză zeci de mii de euro. Melodiile sunt cântate şi astăzi cu acelaşi patos.