Termenul de „educație sexuală” a fost introdus în școli încă din anul 1955, în Suedia, urmată în următorii 20-30 de ani de mai multe țări din partea vestică a Continentului. În anii 2000 și Franța, Marea Britanie și Portugalia au decis să se alăture mișcării de educare a copiilor în ceea ce privesc relațiile sexuale și viața de după primul contact de acest fel. Au urmat Ucraina și Estonia, dar și România.

În majorittatea țărilor, educația sexuală este obligatorie în școli. În România încă se discută acest subiect, mai ales că se pune problema unei aprobări în prealabil din partea părinților, deși, pe baza legii 272/2004, republicată în 2014, și în țara noastră această materie este obligatorie.

În timp ce unele persoane încă se luptă cu morile de vânt în privința acestei materii, statisticile sunt îngrijorătoare, situând România ca fiind, după Bulgaria, țara cu cea mai ridicată rată de sarcini la adolescente din uniunea Europeană, de trei ori mai mare decât media continentului, potrivit statisticilor Worldbank.

Citește și: Biserica Ortodoxă Română respinge ideea implementării orelor de educație sexuală în școli: „Un atentat asupra inocenței copiilor”