Cum să pregătești cel mai bun sirop pentru mucenici moldovenești
Pufoși, aromați și bine însiropați, mucenicii moldovenești sunt deliciul zilei în fiecare an, pe data de 9 martie, atunci când credincioșii din întreaga Românie sărbătoresc cei 40 de Mucenici din Sevastia. Cum să pregătești cel mai bun sirop pentru mucenici moldovenești.
- Cum să pregătești cel mai bun sirop pentru mucenici moldovenești
- Secretul gospodinelor iscusite
Potrivit tradiției, creștinii trebuie să prepare mucenicii cu o seară înainte. Ulterior, aceștia vor fi împărțiți celor săraci, după ce vor fi sfințiți. Dar haideți să vedem cum se face cel mai bun sirop pentru mucenicii moldovenești, și cum îți poți cuceri toți apropiații cu acest preparat.
Cum să pregătești cel mai bun sirop pentru mucenici moldovenești
În regiunea istorică a Moldovei, mucenicii, sau sfințișorii, așa cum mai sunt numiți, sunt făcuți din aluat în forme mari de 8, copți, apoi stropiți cu sirop cu miere și nucă.
Pentru a face cel mai bun sirop pentru mucenicii moldovenești, aveți nevoie de 50 g de miere, 200 ml de apă, și 200 g de nuci. Într-o cratiță adăugați mierea și apa și puneți pe aragaz la foc mic, până obțineți un sirop lichid. Adăugați apoi siropul peste preparat și presărați nuca măcinată. În loc de nucă simplă, puteți opta și pentru un mix de migdale, alune, nuci pecan și nuci braziliene.
Cine au fost cei 40 de Mucenici
Cei Patruzeci de Mucenici din Sebaste sau cei 40 de Sfinți, au fost un grup de soldați romani din Legiunea a XII-a Fulminata (înarmați cu fulger) al căror martiriu din 320 pentru credința creștină este povestit în martirologiile tradiționale.
Au fost uciși în apropierea orașului Sebaste, în Armenia Mică (azi Sivas în Turcia), victime ale persecuțiilor lui Licinius, care, după 316, i-a persecutat pe creștinii din Orient.
Cea mai veche relatare despre existența și martiriul lor este dată de episcopul Vasile al Cezareei (370–379) într-o predică pe care a ținut-o în ziua sărbătorii lor. Sărbătoarea celor Patruzeci de Mucenici este astfel mai veche decât Vasile însuși, care i-a elogiat la numai cincizeci sau șaizeci de ani după moartea lor.