Părintele Constantin Necula a salvat viaţa unei tinere. Povestea care îţi dă fiori pe şira spinării!
Publicat pe 01.02.2019 la 23:49 Actualizat pe 02.02.2019 la 00:16
Părintele Constantin Necula a povestit un episod extrem de emoţionant care a avut loc datorită puterii credinţei şi a rugăciunii. Părintele a salvat viaţa unei tinere şi a copilului pe care aceasta îl purta în pântece.
Părintele Constantin Necula a salvat viaţa unei tinere. Povestea care îţi dă fiori pe şira spinării!
Foto: Facebook
Adaugă-ne ca sursă preferată în GooglePărintele Constantin Necula a povestit un episod extrem de emoţionant care a avut loc datorită puterii credinţei şi a rugăciunii. Părintele a salvat viaţa unei tinere şi a copilului pe care aceasta îl purta în pântece.
Părintele Constantin Necula a povestit în cartea „Iubirea care ne urneşte” cum a reuşit să o aducă pe o tânără pe calea cea dreaptă şi să o salveze, atât pe ea, cât şi copilul din pântece. Rugăciunea puternică a fost cea care a făcut-o pe tânără să nu se mai gândească la avort şi să aducă pe lume copilul care i-a schimbat viaţa.
Articolul continuă după recomandări
"Eu am un caz care m-a cutremurat foarte tare. O fată care picase pe mâna unuia. – Oare de ce fetele bune pică întotdeauna, pe mâna proştilor?! Sunt şi excepţii, slavă Domnului! Dar, în general, nu prea. – Şi fata asta avea o problemă majoră. Era într-un moment la limita în care stătea să facă avort / să nu facă avort. Nu-i putea vorbi mamei ei. Îi era ruşine să vină la preot. Cu „minunatul” său soţ nu putea să discute nimic şi nu avea nicio prietenă de încredere. Sigur, ca duhovnic, te prinzi imediat când un ucenic de-al tău este într-o altă grilă de energie sufletească decât era în urmă cu câtva vreme. Când a venit la Liturghie, se vedea că-i tulburată. În timpul rugăciunii, am inventat aşa – că mai inventez, spre disperarea multora – şi am zis: „Doamne, pomeneşti-o pe roaba ta aceasta, pe care lumineaz-o şi o întăreşte”. Am zis tare. A plâns jumătate de Liturghie şi, la 9 luni şi jumătate, i-am botezat ficiorul. Ştiţi cum zic? Pomenirea unui astfel de om la Liturghie – el însuşi auzindu-se câteodată – poate să determine un asemenea proces derealocare a încrederii în persoana proprie, încât să aibă curaj să să vină să vorbească, să se mărturisească şi altele de genul acesta.
(…) De aceea, ca să scurtăm, pomeniţi-i şi rugaţi-vă la Dumnezeu să mă ierte dacă v-am îndemnat greşit. Toţi suntem în păcate trupeşti, pănă la urmă", a spus părintele Constantin Necula, potrivit Ortodoxia.me.
O.P.
