VIDEO / Interviu extraordinar cu Gabriel Cotabiţă! Mărturisiri din lumea de dincolo. A revenit cu o misiune: "Am simţit că lumea nu vrea să mă piardă, altfel eram bine plecat"

La aproape cinci luni de la momentul în care, practic, s-a născut pentru a doua oară, Gabriel Cotabiţă face dezvăluiri incredibile despre experiența trăită în timp ce se afla în comă, pe patul de spital.

"Mă simt uşor jenat. Oamenii se opresc la maşină să mă salute şi e o stare d-asta de bucurie care cred că este dovada inconştientă că se poate supravieţui. Le-a dat oamenilor speranţa că se poate. Eu am fost foarte liniştit. Eu nu ştiu nimic. În momentul în care am început să-mi revin complet, aveam o singură problemă: că nu vedeam nicio fată lângă mine. Mă trezeam la nişte ore la care ele nu erau acolo.

Prima călătorie a fost undeva prin Evul Mediu, cu nişte cavaleri care se luptau. Nu am stat prea mult pe acolo. Eram un specator, de parcă mi se povestea. Mie mi-a plăcut întotdeauna zona asta medievală, aşa că spun acum că

La mine era problema de ce nu mă lasă să merg la Braşov să cânt de Revelion. Asta era discuţia pe care o aveam eu cu oamenii de acolo. Cred că am distrus-o pe o asistentă cu asta.

În momentul în care vine cineva şi-ţi spune: "Nu pleci acum" nu înţelegi. Apoi, m-am plimbat. Am fost la Roma, în Filippine - eu nu am fost niciodată în Filipine, am fost în Australia. Au fost nişte locuri care-mi dădeau puterea să cred că nu am terminat. Sunt nişte mesaje pe care le simţi în minte. Unul era aşa: "Nu te speria! Nu te speria". Răspunsul a venit ceva mai târziu. "Trebuie să te gândeşti la un altfel de viaţă. Trebuie să duci un mesaj de curaj şi că nu se întâmplă nimic dincolo de viaţă". Când le spui aşa, mesajele astea par uşor desuete. Lumina albă o vezi în momentul în cate te duci. Eu nu am văzut nicio clipă culoare albă. Când m-au trimis în zona medievală era o culoare mai închisă, când am fost în Australia, erau cangurii.

Mi-au spus fetele că le-am ameninţat pe asistente că le bat. Se pare că eram foarte, foarte violent. Se spune că atunci când eşti acolo se întâmplă ceea ce nu faci în viaţa obişnuită.

După ce am fosta acolo s-a întâmplat ceva: nu mai transpir! Nu mai transpir!

Eu sunt un om care a fost întodeauna un om interseat de supranatural, dezvoltare personală... Eu am fost tentat de tot ceea ce înseamnă această ramură a psihologiei. Dacă erau lucruri despre care ei vorbeau şi eu nu le înţelegeam, acum le înţeleg foarte bine. Acum e clar: trrebuie să bucur oamenii, să fiu bun, să fiu mult mai deschis şi toate micile probleme să le fac să dispară. Nu a trebuit să-mi ceară să promit, nu mi-a spus nimeni nimic, dar parcă nici nu ar fi trebuit să-mi spună cineva altceva, dar acum sunt cu totul şi cu totul alt om. Acum, sunt mult mai calm, mai cald, mai lipsit de aroganţă. Era o aroganţă izvorâtă din timiditate. Era o aroganţă ca să nu fiu rănit.

Din ce am înţeles eu, nu trebuie să alergi nicăieri. Cică trebuie să-ţi iubeşti oamenii de lângă tine, să-ţi vezi de viaţa ta. Nu am văzut nicio chestie care trebuie urcată.

În perioada asta, care e o perioadă de pregătire, este o perioadă în care petrec foarte, foarte mult timp singur. Asta pentru că aşa-mi doresc. Şi am început să mă simt foarte bine cu mine.

Înainte eram o persoană perfecţionistă, perfecţionism care uneori deranja. Erau persoane care mă considerau din cauza asta arogant, îngâmfat.

Acum, s-au limpezit lucrurile şi mi s-a dat şi calea de a rezolva lucrurile.

Nu ştiu de ce trebuia să trec prin tot acest calvar ca să ajung aici. Mă uit în urmă şi văd că totul a fost un calvar. Să ajung la Bucureşti, să ajung să cânt, să mă afirm. Era o luptă, dar lucrurile vin de la sine.

La mine în palma stângă era ceva până la 60 de ani, când trebuia să fie o schimbare.

Mă folosesc numai de medicină alternativă, energo-terapeuţi, cu indivizi care-mi îndreaptă spatele, pentru că am ieşit vraişte de acolo.

Nu ştiu cine îmi transmitea. Dar mi s-a transmis clar că trebuie să mă schimb, să-mi schimb comportamentul. Există o chestie care-ţi intră în interior, pe care o simţi ca a ta. Clar este că din momentul ăsta nu-mi mai e frică de moarte.

În toată perioada de comă eu nu-mi amintesc nimic, pentru că acolo eram alt om. Eu tot ce-mi amintesc este după ce am ieşit din comă şi am devenit viabil din punctul de vedere al energiei.

Panica era că nu ajung să cânt la concert la Braşov de Revelion. Dar după care am aflat toate poveştile care au devenit foarte amuzante. Cea mai mare bucurie pe care am avut-o a fost că am descoperit că am nişte fete senzaţionale. Atâta devotament, atâta grijă... Toată lumea a remarcat că au fost de o decenţă... Fetele m-au iertat pentru că m-am certat cu ele când veneau la mine. Eu nu mai ţin minte. M-am certat cu toată lumea, dar eu nu mai ştiu.

Momentul în care intraţi în zona neagră timpul nu mai este controlabil. Timpul acela este neterminat. Eu sunt inconştient de o lună jumătate, timp în care se întâmplau lucruri.

Când am început să văd ceva au fost fetele mele şi perfuzia. Din acel moment am început să funcţionez. Eu am făcut chestia asta într-o noapte.

Prima discuţie pe care am avut-o a fost în latină, apoi în franceză şi în engleză.

Mie mi-a plăcut dintotdeauna engleaza, pe care am învăţat-o singur. Am învăţat franceza în liceu.

În visele ulterioare mă pregăteam să ajung la Sanremo.

în Filippine a fost o aventură mai ciudată. Am înţeles că era un fel de escală şi eu eram în aeroport. Pentru mine aeroportul este posibilitatea de a întâlni oameni din toată lumea, să intri în magazine cu parfumuri.

Bell - a fost cel pe care-l ascultam pe repeate. Apoi a fost Goran Brecovici, apoi o melodie a formaţiei "Magazin". Era o fătuţă care cânta cu vocea şi avea o voce caldă şi dulce. Am văzut din nou "Notre Dame de Paris". Arina mi-a făcut o surpriză şi mi-a pus o filmare în care apăream pe scena Sălii Palatului şi cântam "Belle" împreună cu Marcel Pavel şi Miriţă.

Nu vreau să vorbesc despre asta, pentru că aş fi extrem de subiectiv şi ceea ce mi s-a întâmplat mie nu se poate întâmpla şi altora.

Tot ceea ce trebuie să fac eu e să încerc să fac lumea fericită.

Unul dintre mesaje a fost acela că trebuie să ai grijă şi de alţii şi să încerci să-i ridici şi pe alţii. Asta e, dar înainte trebuie să mă fac bine.

Mama a fost singura care a spus mereu că mă voi întoarce, cea mai tare. Mama are un dar al ei, pe care l-am moştenit şi eu. Mai prindem din aer câte ceva.

Eu am fost sortit şi sunt sortit să trăiesc textele. Singura melodie pe care nu am trăit-o a fost "Ave Maria" şi am trăit-o încă", a povestit attistul la "Acces direct", de la Antena 1.

Odată revenit la viaţă, Cotabiţă a spus că încearcă să-şi vadă de viaţă în mod normal. A mărturisit că îi place să meargă la filme. Întrebat despre concertul omagial dedicat lui, "Gala Chapeau", cântăreţul a spus că a fost o surpriză extrem de plăcută: "Merg la filme. Am văzut James Bond. Am văzut filme în toate colţurile lumii. Bucuria cea mai mare când te întorci acasă este să te uiţi la un film al tău.

Din lojă, am avut o stare de bucurie enormă, pentru că aşa de bine a ieşit spectacolul. Toţi au fost legaţi grămadă de un reprezentant al generaţiei trecute. A fost aşa de impresionant totul. Ceea ce a descoperit eu cu stupoare a fost că am avut foarte multe cântece foarte bune. M-am bucurat că colegii mei mai tineri s-au bucurat să-mi cânte cântecele. Nu, nu am avut niciun fel de emoţie când am urcat pe scenă, pentru că mă întorceam acasă. Singurul lucru care m-a emoţionat a fost reacţia publicului. Am înţeles că a ieşit foarte bine din punctul de vedere al imaginii. A fost frumos, a fost ideea ei (n.r. clipul dedicat victimelor din Colectiv)".

Cotabiţă a mărturisit că a fost extrem de impresionat de incendiul de la Colectiv, unde 60 de tineri şi-au pierdut viaţa şi unii încă luptă pentru zilele lor: "În momentul în care am ajuns acasă şi am realizat ce s-a întâmplat acolo am fost în şoc. M-am gândit aşa: mi se putea întâmpla şi mie. Am avut o stare de neputinţă şi mă gândeam ca sufletele lor să aibă măcar parte de primirea pe care am avut-o eu, pentru că aşa le-ar fi mai uşoară trecerea. Ceea ce se întâmplă acum mă face să cred că Nostradamus era profet.

Cu atacul arab asupra civilizaţiei - asta e!

Situaţia este groasă, aşa cum a spus şi Arafat. În momentul acela mi-am spus: oameni nu puteţi realiza în ce situaţie suntem. Mă puneam în postura părinţilor lor. Ei s-ar putea să fie într-o lume mai bună. Poate unii dintre ei plâng acum după părinţii pe care i-au pierdut. este o stare despre care ştim. Însă sigur vor fi bine primiţi. Focul te purifică complet. Nu ştiam de ce s-au strâns acolo deodată. Cel mai greu este pentru cei care au rămas şi pentru cei care au scăpat. Se vor simţi vinovaţi. E foarte greu. Mulţi ar putea avea nevoie de asistenţă psihologică.

Ceea ce se întâmplă acum în ţară nu este nici măcar straniu, nici măcar amuzant. E ceva la ce mă aşteptam. E foarte greu, trebuie să se schimbe două generaţii. Eu nu plâng după Ceauşescu, dar cred că cea mai mare nenorocire a noastră a fost că ne-au condus nişte oameni nepregătiţi, care au fost şi arivişti".

Totodată, Artistul a ţinut să mulţumeacsă tuturor celor care i-au fost alături în această perioadă şi a precizat că oamenii au fost cei care l-au întors la viaţă: "Aş vrea să mulţumesc colectivului extraordinar de la Floreasca, care m-a scos din comă, apoi colectivului de la Elias, care mi-a pregătit recuperarea şi de unde am plecat pe picioare. Pentru mine, examenul pe care l-au trecut cu brio a fost examenul fetelor, care au dovedit că e mai bine să ai fete decât băieţi.

Chestia extraordinară e echipa de la Polita care reuşeşte să mă pună pe picioare. Eu am început să fac din nou sală. Cu sala am plecat, dar tot cu sala mă întorc"

Am simţit o căldură, o apropiere, pe care, fiind un tip modest, nu le aşteptam. E copleşitor. Să se oprească lumea şi să-mi spună: "Vai, domnul Gabriel, ce mă bucur să vă văd, că sunteţi bine". Am simţit că lumea nu vrea să mă piardă, altfel eram bine plecat. Asta e, dacă oamenii mă iubesc, m-au întors înapoi. Medicii nu mă vedeau înapoi, nu mai credeau. Toată lumea se miră: Domne, eşti un miracol! Da, sunt un miracol, dar un miracol pe care trebuie să-l dau lumii. Da, sunt întreg, sunt viu! Să vă fiu un exemplu că se poate".

Gabriel Cotabiţă (59 ani) a ajuns de urgenţă la spital pe 8 mai, după ce a fost găsit inconştient într-o sală de sport din Bucureşti! Artistul a suferit un stop cardio-respirator, în timp ce-şi efectua programul de exerciţii. A urmat o perioadă grea de recuperare, dar, după multe lacrimi şi rugăciuni, artistul şi-a revenit şi a filmat cel mai recent videoclip, "O zi liniştită".

Citeşte şi:

Primul mesaj al lui Gabriel Cotabiţă, după ce a fost la un pas de moarte: "Dragii mei, mă bucur că am ocazia..."

Veşti bune pentru fani! Gabriel Cotabiţă, aşteptat de casa de producţie să aleagă piesa de lansare

A.E.D