Ce simbolizează ramurile de salcie de la Florii. Ce trebuie să faci cu ele după ce se usucă
Publicat pe 13.04.2025 la 15:34 Actualizat pe 13.04.2025 la 15:34
Astăzi, 13 aprilie, credincioșii sărbătoresc Floriile. Această sărbătoare amintește tuturor de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Pătimirile Sale. Ce simbolizează ramurile de salcie de la Florii. Ce trebuie să faci cu ele după ce se usucă.
- De ce sunt importante ramurile de salcie de la Florii
- Cum se păstrează corect și ce poți face cu ele după ce se usucă
În duminica de dinainte de duminica Paştelui, în acest an pe 13 aprilie, creștinii sărbătoresc Floriile, ziua în care Mântuitorul a intrat în Ierusalim, călare pe un mânz de asin, iar oamenii l-au întâmpinat cu ramuri de finic. Această zi este cinstită în fiecare biserică, unde preoții sfințesc ramuri de salcie.
Ce simbolizează ramurile de salcie de la Florii
În Duminica Florilor, după ce a fost săvârșită Sfânta Liturghie, preoții sfințesc ramurile de salcie aduse de credincioși. Aceste ramuri, înmugurite și însoțite de lumânări aprinse, devin un simbol al biruinței vieții asupra morții, amintind de triumful Mântuitorului asupra suferinței și al păcatului.
“Biserica Ortodoxă a rânduit în această zi să fie împărţite credincioşilor ramuri de salcie binecuvântate, care înseamnă renaşterea naturii sau biruinţa vieţii împotriva morţii. În această zi se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri”, explică părintele Paul Tudorache, paroh la biserica “Sfânta Cuvioasă Parascheva din Călăraşi, scrie adevărul.ro.
Chiar dacă în Sfânta Scriptură scrie că Mântuitorul a fost întâmpinat la intrarea în Ierusalim cu ramuri de finic, în funcţie şi de clima ţării în care a rămas această tradiție, s-au folosit şi alte ramuri: de salcie, măslin sau chiar liliac.
Ce trebuie să faci cu ramurile de salcie de la Florii după ce se usucă
Ținând cont de fapul că aceste ramuri au fost binecuvântate de Dumnezeu în urma rugăciunii preotului, este de preferat ca, după ce se usucă, ele să nu fie aruncate la gunoi, ci arse sau îngropate în pământ, pentru a se „întoarce” din nou în natură.
În țară, există locuri unde oamenii păstrează salcia binecuvântată chiar și după ce se usucă, împodobind cu ea icoanele, uşile sau ferestrele caselor, notează doxologia.