Care este forma corectă de plural a cuvântului "soare". Se numără printre cele mai mari greșeli ale limbii române

• Forma corectă de plural a cuvântului "soare"
• Se numără printre cele mai mari greșeli ale limbii române

Există o mulțime de cuvinte în limba română care nu au formă de plural. Asta se întâmplă în cazul cuvintelor denumite substantive defective de plural. Pe lângă altele, mulți se confruntă cu o problemă des întâlnită , și anume pluralul cuvântului "soare".

Forma corectă de plural a cuvântului "soare"

Există foarte multe dăți când unele dintre cele mai banale cuvinte reușesc să ne facă probleme, în ciuda faptului că le folosim aproape zilnic. Printre acestea se numără și substantivul „soare”, care este mult mai dificil decât am avea impresia.

Substantivul "soare" provine din limba latină, „solem”. Astfel, potrivit specialiștilor, steaua este subiectul multor expresii uzuale din limba română.

În schimb, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt este un substantiv de genul masculin.

Cu toate acestea, forma corectă de plural este „un soare, doi sori”. În acest fel, în cazul în care vorbim despre alte sisteme solare ce au mai multe stele în componență, putem spune că acestea au doi, sau mai mulți, sori.

"SOÁRE, (2) sori, s. m. 1. Corp ceresc central al sistemului nostru planetar, incandescent și luminos, în jurul căruia gravitează și se învârtesc Pământul și celelalte planete ale sistemului. ◊ Loc. adv. Sub (sau pe sub) soare = pe pământ, în lume. ◊ Expr. (Fam.) (A fi) soare cu dinți = (a fi) frig pe vreme senină. (A fi) rupt din soare = (a fi) foarte frumos, de o deosebită frumusețe. (în basme) La soare te poți uita, dar la dânsa(sau la dânsul) ba, se spune spre a arăta că cineva este de o frumusețe excepțională. A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multă dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva). A i se pune (cuiva) soarele drept inimă = a i se face foame. ◊ Compuse: (pop.) soare-răsare= răsărit1, est, orient; p. ext. vremea când răsare Soarele; soare-apune (sau -scapătă) = apus1, vest, occident; p. ext. vremea când apune Soarele. ♦ Lumină (și căldură) care vine de la Soare (1). ◊ Loc. adv. Cu soare = cât mai e ziuă, cât mai e lumină. 2. Nume dat aștrilor care, ca și Soarele (1), au lumină proprie. 3. Fig. Fericire, bucurie; bunăstare. – Lat. sol, -is.", potrivit DEX.

Cuvinte banale cu forme bizare de plural

chiciură – chiciuri nu chiciure;

ceață – cețuri nu cețe;

baltă – bălți nu balte;

călimară – călimări nu călimare;

baltag – baltage nu baltaguri;

monedă – monede nu monezi.

căpșună – căpșune, căpșuni;

copertă – coperți, coperte;

cireașă – cireșe, cireși;

coardă – corzi, coarde;

gălușcă – găluște, găluști;

nivel – nivele, niveluri;

tunel – tunele, tuneluri;

vis – vise, visuri;

virus – virusuri, viruși.

Forma corectă de plural a cuvântului "refren"

Dacă ne uităm, însă, la substantivul „refren”, și acesta este un cuvânt ce pare atât de simplu, dar este mult mai dificil decât am avea impresia inițial.

Așadar, există foarte multe persoane care folosesc că formă de plural a cuvântul „refrenuri”, însă trebuie să știi că această nu este forma corectă de plural a cuvântului.

Potrivit DOOM, forma de plural corectă a acestui cuvânt este „refrene”.

• forma de plural
• gramatica
• gramatica limba romana
• limba romana
• plural
• soare